Copilul TV

   Cum putem iubi ceva ce ne fura secundele, orele, viata...

   De ce putem pune in camera celui mai drag apropiat - copilul adus pe lume - un televizor?

   Te asezi in fata televizorului si viata ta personala se opreste si timpul moare.

   Stai nemiscat in fata televizorului iar altii fac in locul tau sport in meciuri nemaipomenite, altii canta, altii danseaza, altii se iubesc... si daca ar fi numai atat, dar altii injura, altii barfesc, altii urasc, altii omoara si comploteaza la distrugerea fericirii altora...

     Ajungi sa crezi ca asa e firesc...

     TV ul vine cu violenta, sex, nemultumire, revolta si consumism.

"-Este posibil ca tinerii care petrec zilnic un timp indelungat in fata televizorului sa aiba creierul dezvoltat diferit fata de al acelora care se implica in activitati fizice, interpersonale si cognitive?

- Da, din moment ce tinerii sunt atrasi de un alt tip de activitate (privitul la TV), decat cei apartinand altor generatii, atunci si functia, si structura creierului vor fi alterate ( dr. Richard M. Lerner, profesor la Universitatea de Stat din Pennsylvania, specialist in dezvoltarea mentala a copiilor si tinerilor)."
Efectele TV ului asupra structurii si functionarii cerebrale:

Efectul hipnotic - Neuropsihologii au demonstrate ca televiziunea are ca prim efect introducerea cortexului telespectatorului într-o stare semihipnotică (unde cerebrale alpha). Copiii sunt cei mai fascinate. Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să calmati si linistiti atat de rapid şi aproape imobilizaţi pe o perioadă lungă de timp, aşa cum se întâmplă când sunt aşezaţi în faţa TV-ului. Este şi motivul pentru care părinţii / unii educatorii folosesc televizorul ca sedativ.

Dependenţa de televizor - Psihologii americani R. Kubey şi M. Csikszentmihalyi au dovedit că televiziunea, jocurile video şi internetul au capacitatea de a genera o puternică legătură de dependentă, privarea de aceste mijloace evazioniste producând, celor la care s-a instalat dependenţa, aceleaşi simptome ca şi în cazul substanţelor şi al comportamentelor care dau dependenţă.

Problemele de atenţie şi hiperactivitate - Neuropsihologia a demonstrate ca în funcţie de timpul acordat vizionării şi a vârstei de la care debutează aceasta, televiziunea şi calculatorul pot aduce grave prejudicii dezvoltării corticale. Vizionarea inhibă dezvoltarea cortexului prefrontal, a emisferei cerebrale stângi şi a comunicării interemisferice, realizate prin puntea corpului calos si duce la apariţia sindromului ADHD (Attention Deficit with or without Hyperactivity Disorder), adică slăbirea, până la nivelul patologic a unor capacităţi mentale fundamentale: concentrarea atenţiei, memoria de scurtă durată, imaginaţia creativă, motivaţia de a întreprinde o acţiune care cere efort.

De mici, copiii, obişnuindu-se cu astfel de experienţe care îi bruschează şi le seduc atenţia, când sunt puşi în faţa realităţii (diferite activităţi zilnice) care nu şochează în nici un fel, nu-şi mai pot concentra atenţia. De exemplu, la şcoală ei aşteaptă ca prezentarea profesorului să surprindă, având forma unui spectacol. Aşteptarea nefiindu-le satisfăcută, atenţia este dezactivată şi încep să se gândească la cu totul altceva. Un simptom al acestei tendinţe este faptul că ei nu mai găsesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul îi plictiseşte.

Deşi televiziunea generează o atitudine mentală pasivă, o întârziere în procesarea informaţiei, în gândire, vizionarea TV este un factor principal în inducerea hiperactivităţii. Agitaţia extremă, incapacitatea de a sta locului, impulsivitatea excesivă sunt stări ce apar în urma vizionării repetate. Neuropsihologii demonstrează că, proporţional cu creşterea timpului dedicat vizionării, creşte hiperactivitatea.

Incapacităţi de învăţare - Problemele de învăţare - LD (Learning disabilities), sindrom de care suferă în multe dintre statele occidentale peste 50% dintre copii, sunt determinate în bună măsură de vizionarea TV şi de jocurile pe calculator. Cu o motivaţie scăzută privind învăţarea de noi cunoştinţe, incapabili să se concentreze cu atenţie şi agitaţi permanent din cauza unei hiperactivităţi excesive, copiii tot mai greu pot răspunde cerinţelor şcolare, în completarea tabloului simptomatologie al deficienţelor de învăţare observate la copiii de astăzi, un rol esenţial îl joacă dezechilibrele pe care vizionarea le induce în funcţionarea emisferei cerebrale stângi, aceea care guvernează gândirea logică şi analitică, construirea sintaxei şi discursivitatea. Prin urmare, dificultăţile în deprinderea limbii, în dezvoltarea capacităţii de citire şi în stăpânirea raţionamentului matematic sunt determinate, în principal, de lipsa dezvoltării normale a reţelelor neuronale din emisfera stângă, sisteme a căror activitate este subminată pe parcursul vizionării.

Iată cum arată tabloul simptomatologie întâlnit la elevii care, de-a lungul anilor, au acumulat prea multe ore în faţa micului ecran:

• Slăbirea capacităţii de a asculta, incapacitatea de a-şi menţine atenţia, de a înţelege şi de a-şi aminti un material prezentat oral;
• Abilitate scăzută de a reflecta într-o formă coerentă, în vorbire şi în scris, a faptelor şi a ideilor;
• Tendinţa de a comunica prin gesturi odată cu cuvintele sau în locul acestora;
• Scăderea cunoştinţelor de vocabular sub nivelul clasei a patra;
• Proliferarea ticurilor verbale, a cuvintelor de umplutură care nu spun nimic;
• Inabilitatea de a distinge diferenţele dintre sunetele ce alcătuiesc cuvintele şi de a le percepe în ordinea rostirii, fapt care se reflectă şi în dificultatea de a pronunţa cuvinte lungi şi a le silabisi;
• Înţelegerea nesigură, confuză a lecturii cu un grad crescut de dificultate;
• Dificultatea de a înţelege frazele mai lungi, propoziţiile intercalate şi structurile gramaticale mai complexe;
• Dificultatea de a trece de la limbajul colocvial la forma scrisă; 

Preşcolarii, în comparaţie cu cei de acum câteva generaţii,

- întâmpină dificultăţi mari în a sta liniştiţi şi a asculta povestiri sau scurte discuţii. 

- prezinta starea de hiperactivitate, de neatenţie şi chiar de irascibilitate

In clasele primare - problemele de înţelegere şi de folosire a limbii devin tot mai evidente cu cât copiii avansează de la o clasă la alta, când, în mod firesc, li se solicită un nivel mai ridicat al capacităţii de gândire şi de organizare, o înţelegere a cărţilor mai dificile şi un volum sporit de scriere.

In ciclul gimanzial: 

- capacitatea scăzută de concentrare,  

- cunoştinţele reduse de vocabular,   

- capacitatea redusa de înţelegere a lecturii şi abilitatea de a folosi limba, de a exprima efectiv idei, de a se exprima corect în scris.

In liceu:

- dificultăţi in planificarea, succesiunea şi organizarea ideilor, 

- dificultati in clasificarea, diferenţierea nuanţată a conceptelor,

- dificultati in înţelegerea raporturilor dintre cauză şi efect, 

- raţionamentul matematic şi ştiinţific deteriorat, 

- înţelegerea greoaie a relaţiilor dintre idei în timpul citirii, 

- dificultate in exprimarea directă şi cu acurateţe a ideilor,

- reflecţia interioară deteriorata etc.

Efectele TV asupra mentalitatilor si a comportamentelor

1. prin activarea mecanismelor psihologice de imitaţie,
2. prin impunerea propriilor modele în mentalul individual şi în cel colectiv.
3. prin efectul de cultivare - o adevărată condiţionare a unor comportamente

Violenţa naşte violenţă - Toate studiile sociologice dovedesc că violenţa de pe micul ecran naşte violenţă în lumea reală. Oamenii ajung să supraestimeze prezenţa violenţei în lumea reală. Sporeşte sentimentul fricii, al insecurităţii în faţa pericolului văzut ca iminent. Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potenţiale, oamenii nu numai că devin mai stresaţi, mai irascibili, dar se şi pregătesc să răspundă cu violenţă, în legitimă apărare, la un eventual atac. Prin aceasta, comportamentul violent se insinuează în imaginaţia individului care se îndreptăţeşte să-l folosească pentru a preîntâmpina riscul. Indivizii, într-o măsură tot mai mare, percep această violenţă ca pe o componentă legitimă şi implicită a instituţiilor sociale

Desensibilizare a oamenilor în faţa violenţei, a durerii şi suferinţei - violenţa devine, tot mai mult, un mijloc de rezolvare a problemelor şi de impunerea a intereselor, pentru dobândirea plăcerii sau a confortului dorit.
Creste impulsivitatea – tinerii sunt mai puţin capabili să-şi controleze impulsurile violente. De la joacă până la obsesie, comportamentul violent devine o constantă a comportamentului generaţiilor crescute cu televizorul.
Efectele erotismului TV - Mesajul erotic incită imaginaţia copiilor şi contribuie în mod esenţial la o maturizare precoce din punct de vedere sexual. Cercetările constată apariţia unor grave tulburări din punct de vedere psihologic şi comportamental la copiii şi tinerii care s-au obişnuit cu consumul de materiale erotice. Materialele erotice creează dependenţă, în sensul că acestea cer un consum sporit. Se formează o imagine falsă referitor la ceea ce înseamnă dragostea, la ceea ce putem aştepta de la celălalt şi, mai cu seamă, la ceea ce trebuie să dăruim noi înşine.
Scade vârsta primelor relaţii sexuale - Se naşte obişnuinţa de a considera relaţiile sexuale ca pe un sport ce poate fi practicat cu oricine şi cu orice oportunitate, şi de a-l trata pe celălalt ca pe un obiect de satisfacere a plăcerilor egoiste.
Scade dorinţa de a întemeia o familie şi de a avea copii - Pentru mulţi apare sentimentul frustrării că nu pot atinge standardele de frumuseţe şi seducţie propuse de cei de pe micul ecran sau cine ştie ce performanţă erotică.
Sporeşte violenţa îndreptată împotriva femeilor - Comportamentul răzvrătit şi tiranic, atitudinea ironică şi limbajul impertinent promovate pe micul ecran formează nişte tineri egoişti şi individualişti, incapabili să se socializeze normal. Iar mesajul publicitar multiplică dorinţele, generează stări de frustrare şi, ca urmare, se constituie într-un factor de stres extrem de nociv pentru dezvoltarea personalităţii copiilor.

TV ul este cunoscut a fi responsabil pentru cresterea obezitatii din copilărie.

O noutate! TV-ul poate fi chiar responsabil de pubertate precoce la copii. S-a observat că vizionarea TV stimuleaza producerea hormonului numit melatonina – hormon ce previne instalarea precoce a pubertatii,  este ca un ceas intern, deoarece este la cel mai înalt nivel în timpul serii cand corpul se pregateste pentru somn. Lumina artificială şi radiaţiile care sunt emise de TV şi de ecranele de calculator şi de jocurile video zapacesc simţurile şi perturbă producţia de acest hormon.

Diminuarea comunicării interemisferice, realizate prin puntea corpului calos, are ca urmare principală, după mai mulţi ani de vizionare excesivă, o slăbire a capacităţii de procesare rapidă a informaţiei şi, în consecinţă, a performanţelor intelectuale.  
 

Sfaturi pentru “copilul tv”:

• Limitarea timpului petrecut cu TV ul – interzis sub varsta de 2 ani – creierul copilului mic proceseaza greu stimuli luminosi rapizi care il obosesc si il tulbura
• Permiterea doar a unor scurte reprize de 10-15 minute in fata TV ului
• Televizorul se instaleaza in camera de zi a familiei si nu in camera copilului
• Dupa incheierea unei sedinte TV, mama ii ofera copilului o alta activitate, de data asta interesanta
• Inlocuirea desenelor animate cu documetare despre animale pe care mama/bona le explica si discuta impreuna cu copilul
• Eliminarea emisiunilor / filmelor / desenelor cu continut violent, zgomotos
• Copilul urmareste emisiunile TV cu parintii, care ii explica actiunea si ii descriu personjele
• Publicitatea de orice fel, deci si cea TV, e bine sa fie evitata
• In timp, copilul este invatat diferenta dintre programe / emisiuni rele si bune
• Sunt recomandate emisiunile sau desenele animate inregistrare pe VCR sau DVD, mai ales daca parintii au facut o selectie atenta a acestora

      Un studiu recent a incercat sa demonstreze efectul televizorului asupra dezvoltarii psihosociale a copilului. S-au folosit 3 grupe de studiu, unul care includea copii cu acces nelimitat in fata televizorului, un altul cu copii cu acces moderat in fata televizorului si un altul care cuprindea copii care se uitau la telezivor impreuna cu parintii. Ultimul grup a obtinut un puncat maxim in ceea ce priveste dezvoltarea optima a personalitatii si dezvoltarii psihosociale.