Copiii supradotati

„Eu sunt într-o continuă mirare căci văd că avem în România mai multe genii decât în urmă cu zece ani. Din ce în ce mai des aud cuvântul excelenţă. Şi în lume există o masă din ce în ce mai mare de copii supradotaţi. Aceasta, procentual vorbind, este de o mie de ori mai mare decât ar fi normal. Copiii aceştia au un nivel înalt de conştienţă şi pot înţelege teorii profunde. Noi, ceilalţi, avem acum aşteptări negative şi determinăm, astfel, evenimente negative. Ei bine, ei sunt inovatori ai sistemului şi nu-i interesează mizeriile şi mica bârfă”, ne explică Florian Colceag. http://www.jurnalul.ro/special/special/genialul-lajos-de-la-casa-de-copii-la-10-ani-studia-psihologia-la-26-antreneaza-supradotati-ce-spune-profesorul-care-a-pregatit-1-000-de-supradotati-romani-582749.html

Un site al unor oameni daruiti: http://www.supradotati.ro/

Topurile nu isi au locul, valoarea fiecarui copil, la fel cu valoarea fiecarui om, este unica si infinita, de mare folos cand este constientizata si folosita spre binele aproapelui.

Copiii sunt precum florile, parca seamana si totusi difera, toti de o frumusete neasemuita!

Cand copilul tau poate sa faca mai mult, lasa-l sa traiasca viata in intensitatea pe care el o alege, sprijina-l sa faca tot ce viseaza!

Conceptul continuu. Interviu cu Claudia Neacsu – partea a II-a

Un articol amplu, va prezint si a doua parte, tot de pe  http://babydex.wordpress.com.  In prima parte a interviului, Claudia Neacsu ne-a vorbit despre ce inseamna conceptul continuu, despre purtatul bebelusilor, co-sleeping si multe altele. Va invitam sa cititi continuarea discutiei:

DESPRE CERCUL VICIOS

“Noi, cei crescuti in civilizatie, impartasim anumite boli ale continuum-ului. Ura de sine, indoiala de sine sunt foarte raspandite printre noi, in mai mica sau mai mare masura, in functie de cum si cand complexul de lipsuri ne-a afectat calitatile mostenite. [...] Pierderea starii esentiale de bunastare care ar fi trebuit sa izvorasca din perioada petrecuta in brate ne face sa o cautam si sa incercam sa o inlocuim. Fericirea inceteaza astfel de a mai fi o stare normala a fiintei vii si devine un scop in sine. [...] Lipsa perioadei petrecute in brate se exprima poate cel mai des printr-un sentiment permanent de disconfort in “aici si acum”. Individul simte un dezechilibru, simte ca ceva ii lipseste; are o vaga senzatie a pierderii, a dorului dupa ceva ce nu poate defini [...]

Asteptarea ca nevoia ei de dragoste sa fie rasplatita in sfarsit de propriul bebelus dornic de iubire este tragica pentru multe femei. Nu numai ca i se refuza copilului o mare parte din dragostea si atentia de care are nevoie, dar acesta se afla in concurenta cu un individ mai mare si mai puternic. Ce poate fi mai patetic decat un copil care plange din nevoia de a fi iubit de mama lui, in timp ce mama il neglijeaza pentru ca acesta nu raspunde propriei ei nevoi de a fi iubita?”  – Jean Liedloff, Conceptul continuu

Babydex: E greu sa-ti cresti copilul cu respect pentru continuum, cand tu nu ai fost crescut asa, la randul tau?

Claudia Neacsu: Daca intelegem ideea, facem apoi un efort constient de adaptare la relatia cu copilul. O fac instinctiv multe mamici cu copii “dificili”, copii care renunta mai greu, care isi cer mai vehement drepturile legitime.

Babydex: Mie mi se pare ca nu actionam intotdeauna 100% constient, uneori, cand suntem obositi, preocupati de alte probleme, mai intervin si automatisme, comportamente invatate in copilarie, comportamente pe care le-au avut parintii nostri intr-o situatie similara.

Claudia Neacsu: Da, si trebuie sa ne acceptam. Iar pe masura ce copiii cresc devine si mai greu, sunt si mai multe conditionari sociale de care iti vine greu sa te dezici.  Dar asta nu-i motiv sa perseveram in comportamente si metode de care nu suntem convinsi, numai pentru ca ne-au fost aplicate noua. Propun exercitiu de empatie cu copilul la fiecare din fazele dificile sau in care nu am actionat cum ne-am dori. La inceput poate fi cumplit sentimentul de vinovatie. Incet ne putem aminti ca mai avem viata de trait, interactiuni cu copilul si faptul ca acesta ne da multe-multe sanse, pe care merita (mai mult decat in orice alta relatie) sa le valorificam.

Babydex: De ce raman atat de multe femei, pe masura ce inainteaza in varsta, cu nostalgia copilului mic? De ce sunt bunicile geloase pe mame?

Claudia Neacsu: De bebe mic ne bucuram doar pentru ca exista, nu-i pretindem sa fie cumva. Incepem sa ne bucuram mai putin, din pacate, cand ne vine sa-l corectam. Noi, oamenii care am crescut rupti de continuum, intuim pe undeva ca pe langa un nou-nascut ne nastem din nou, crestem cu el. Si poate bunicile ar vrea sa valorifice sansa, uitand ca nu-i a lor, ca au avut-o la vremea aia. Cu copiii mai marisori ne diminuam singuri bucuria plenara, incercand sa-i formam, sa-i educam sa fie frumosi (acceptabili social), sa se comporte frumos…. si nu-i mai lasam sa fie autentici.

Babydex: Ne asteptam sa se comporte ca niste mici adulti?

Claudia Neacsu: Adultii fac si ei greseli enorme, si cu cat mai mare greseala, cu atat mai putin mare/probabila pedeapsa. Iar la pici le sarim in cap, grabiti, cu “spune-i la tanti cum-te-cheama” sau dupa ce primesc ceva, repede, repede, apasat “cum spui?”. Cand copilul, daca ar avea ragaz sa-si traga sufletul, ar zice singur si cum il cheama si “multumesc”. Am impresia ca mai ales bunicile, bonele fac ce fac ca sa nu “pice prost”, ca nu l-au educat.

Babydex: Adevarul e ca si eu, ca adult, ma simt apasata de responsabilitatea de a-l invata pe copil, am pe undeva teama ca daca nu fac efortul asta acum, copilul nu va ajunge un adult integrat in societate.

Claudia Neacsu: Eu cred sincer ca gresim atunci cand actionam “ca sa nu” si ca am fi mult mai relaxati si eficienti daca am actiona pentru un scop afirmativ, tinand si sa ne placa parcursul, cresterea. Un tatic proaspat cuantifica educatia data de mine Elizei ca fiind insuficienta, pe motivul ca “n-am pedepsit-o niciodata” si ca la un moment dat, in loc sa-i spun despre un aspect ca “asa ceva nu se face” am trimis-o sa negocieze cu sotia lui. Eu nu cred ca pedeapsa e necesara, ma simt in continuare bine, educand-o pe fiica mea in “termeni democratici”. De fapt o insotesc in timp ce se educa singura, traind.

Babydex: Mai e si o alta atitudine foarte intalnita, a parintilor care zic “pai nu trebuie sa creasca copilul cu impresia ca poate sa aiba orice, sa faca orice”.

Claudia Neacsu: Simti acolo putin egoism? “Pai eu, parintele nu pot orice, cum sa poata copilul?”

Babydex: Mai degraba o frustrare pe care parintele o duce mai departe.

Claudia Neacsu: Fara sa vrea, de fapt. Acum, nu zice nimeni sa nu-ti comunici pozitia fata de copil, aia sincera si autentica. Poti si sa o propui, fara sa o impui.

Babydex: Ce pozitie, in cazul asta?

Claudia Neacsu: De exemplu, copilul arunca mancarea pe jos. Poti sa-i spui ca nu vrei (la modul personal) sa arunce mancarea pe jos, ca sa se pastreze curatenia, si sa astepti, sa ai incredere ca si copilul tine cont de parerea ta. Poate nu pe loc, poate in 3 zile, dar tine cont. Si e si casa lui, nu? Sau ar trebui sa se simta strain, acceptat numai daca se “supune” regulilor?

Babydex: Asta ma duce cu gandul la o alta atitudine, foarte raspandita: “e in casa mea, face cum zic eu”.

Claudia Neacsu: Un copil tratat ca un musafir de seama se si comporta cu atata curtoazie si atentie si grija ca acel musafir onorat. Copilul ofera ce primeste! La presiuni, regim impus de parinti, copilul adopta in timp doua categorii de reactii: rebeliunea sau inchistarea. Daca vrem comunicare eficienta cu copiii, putem incepe cat de devreme, oferindu-le atata respect, incredere, intelegere cata suntem in stare. Ei oricum ne intorc mult mai mult…

Babydex: Reactiile apar imediat sau peste ani? Crizele de nervi ale copiilor mici, the terrible twos, reprezinta reactia de rebeliune?

Claudia Neacsu: Da, la frustarile din prima parte a vietii. La ne-purtat, la limitarea libertatii de cand e mobil, la indepartarea din viata reala a adultilor. Criza poate sa inceapa de la un pretext si sa aiba la origine frustrari mai grave si mai profunde. Atunci are rost sa planga tot afara, inconjurat de iubire, de cat de multa se poate.

Babydex: Cam asa se intampla si la adulti, nu?

Claudia Neacsu: Da, Jean zice ca noi, oamenii moderni, nu ne-am incheiat copilaria. Putem rezolva o criza ca prin minune cand constientizam de unde vine frustrarea noastra. Daca noua ne e greu si intelegem ca ne e greu pentru ca ne-a lipsit perioada petrecuta in brate, sanul, pentru ca am fost trimisi la bunici pana la 6 ani (si am simtit lucrul asta ca pe o respingere, chiar si in cazul in care bunicii ne-au iubit) sau pentru ca am simtit mereu presiunea spre performanta, putem trece mai usor peste ele.

Cand ti-ai dat seama care e originea durerii tale, frustrarii, furiei, iti trece. Iar daca nu-ti trece, urmeaza sa mai faci un efort de vointa: acceptarea. Asta e, atata au stiut parintii tai, sa fie sanatosi, e bine ca tu ai acum sansa de a-i oferi copilului tau rabdarea, intelegerea, empatia de care are nevoie.

Babydex: Care ar fi reactia cea mai avantajoasa a parintelui cand copilul face o criza de nervi? Sa zicem ca a vazut copilul undeva pe un raft, in casa, un obiect fragil sau periculos si vrea sa i-l dai. Tu ii zici ca nu i-l poti da, insa copilul stie ca primeste orice cere si se pune pe urlat.

Claudia Neacsu: Exista o infinitate de posibilitati de reactii si ganduri. Avantajoasa e detasarea. Apoi iti cantaresti in cap datele problemei: cat e de pretios obiectul? Chiar te temi cu disperare ca-l sparge? E pretext sau nu acest fapt pentru plansul copilului? E criza pentru altceva?

Babydex: Cat e de pretios sau fragil obiectul e foarte relativ, fiecare om are pragul lui de toleranta, insa eu cred ca majoritatea avem totusi un prag.

Claudia Neacsu: Atunci il poti consola cu vorbe foarte blande si-i poti oferi ceea ce-i lipsea de fapt. Nu-i concurs de dominatie, nu ma astept sa ma domine sau eu pe el, ci dorim sa ne intelegem. Daca intr-adevar simti ca nu-i poti da obiectul, poti sa-ti mentii pozitia si sa suporti plansul copilului, il iei in brate, ii explici ce simti si ce gandesti.

Intentia e sa cooperam cat putem de bine cu copilul. Cand nu putem, nu putem. Acceptand faptul, te linistesti un pic si linistit(a), gasesti solutii uimitoare.

Babydex: E in regula daca incerc sa ii distrag atentia copilului de la obiectul respectiv?

Claudia Neacsu: Nu pentru multa vreme. Da, iti permite sa iesi din situatie pe moment, dar pe termen lung favorizezi ceva neplacut: “lipsa de atentie”, tradusa prin hiperactivitate, capacitate scazuta de concentrare. Cand copiii sunt prea stimulati, ii zapacesti; se stimuleaza ei singuri, numai sa fie lasati sa participe la “viata reala”, a noastra. Lor le e folositor ca faca ceea ce doresc ei, asa invata exact ceea ce-i pasioneaza, mult mai eficient si mai firesc decat atunci cand noi ii “invatam” ceva.

Babydex: Dar sa cauti mereu sa nu-ti antagonizezi copilul e ok?

Claudia Neacsu: Daca nu poti sa-i dai obiectul, poti totusi sa-i explici. Asa iti lamuresti si tie datele problemei. O idee buna este sa folosesti temporalul “acum”, “nu vreau acum sa ti-l dau, ma tem prea tare fiindca e casant”. Si poate alta data chiar gasesti o solutie ca sa studiati impreuna obiectul.

DESPRE ATITUDINEA SOCIALA INNASCUTA A COPIILOR

“Prezumtia conform careia atitudinea sociala este innascuta este diametral opusa credintei relativ universale din lumea civilizata ca instinctele copilului trebuie sa fie infranate pentru a-l transforma intr-o fiinta sociala. Unii considera ca discutiile si “cooperarea” cu copilul vor realiza aceasta infranare mai bine decat amenintarea si insulta psihica sau fizica. Totusi, ambele puncte de vedere, cat si toate cele situate intre cele doua extreme au in comun prezumtia ca natura copilului este antisociala, ca trebuie manipulata pentru a deveni acceptabila de catre societate.

Lauda si pedeapsa, atat de familiare noua, au efecte devastatoare pentru motivatia copiilor, in special a celor mai mici. Atunci cand copilul face ceva util, cand, de exemplu, se imbraca singur sau hraneste cainele, aduce un buchetel de flori de camp sau confectioneaza o scumiera dintr-o bucata de lut, nimic nu poate fi mai descurajator decat o exclamatie de surpriza la adresa comportamentului sau social. “Vai, ce fetita buna!” sau “Ia uite ce-a facut Georgica singur!” si alte exclamatii similare implica faptul ca atitudinea sociala a copilului este neasteptata, necaracteristica si neobisnuita. Ratiunea lui poate fi satisfacuta, dar sentimentul pe care il va incerca va fi unul de disconfort pentru ca nu a facut ceea ce se astepta de la el, ceea ce il face cu adevarat sa fie parte din cultura, tribul, familia lui.” – Jean Liedloff, Conceptul continuu

Babydex: Ce ar trebui sa facem cand vrem sa incurajam copilul intr-o anumita conduita? E ok sa zicem bravo, de exemplu?

Claudia Neacsu: Copiii cauta in primul rand naturalete: daca le zicem ca sunt extraordinari, ii scoatem din zona lor de confort. Pot ajunge (tot conditionati cultural) sa fie spectaculosi, dar fara sa fie asta fondul lor interior. Si atunci, nu e vorba “sa nu spui niciodata bravo”, dar sa nu pui mai multa emfaza decat simti, tocmai pentru a nu “conditiona” copiii.

Babydex: Dar ne putem manifesta bucuria, nu?

Claudia Neacsu: Oricand te manifesti sincer. Doar ca treptat, ajungand sa nu mai vrei sa conditionezi nimic la copil, ajungi sa nu mai spui bravo cand majoritatea lumii o face.

Babydex: Si daca face copilul vreo prostie, sparge vreo oala?

Claudia Neacsu: Depinde. Daca presupui ca a fost din greseala, asa si este. Daca pornesti de la premisa ca a fost neintentionat, nici nu te mai superi asa tare. Iti explici, daca-i cazul, ceva de genul “sunt numai bunuri materiale”. Iar copilului poti sa-i lamuresti non-agresiv, non-evaluator ca te-a deranjat si in ce fel.

Babydex: Deci totul depinde de cum tratez eu evenimentul?

Claudia Neacsu: Totul, mai ales comportamentul tau! Si al copilului, in continuare!

Copilul intelege mult mai bine ca nu e ok sa spargi oale daca ii explici fara furie, fara repros. Ii poti spune parerea ta de rau, dar va fi diluata daca presupui ca a fost un accident si tu insati vei fi capabila sa-ti prezinti punctul de vedere, eliberata de povara de a “corecta” copilul. Copiii sunt prin esenta ok, dar noi, asteptandu-ne sa “faca prostii”, ii facem sa le faca, suna trist.

Babydex: Si daca ma pufneste rasul? Cand a dat Sofia spaghete pe jos prin toata bucataria am ras 3 zile.

Claudia Neacsu: E de dorit sa fii cat mai natural; daca situatia era amuzanta, natural era sa razi. Ea sigur se simtea bine si partea frumoasa e ca te-a facut si pe tine sa te simti bine. Chiar presupunand ca ai rade de fiecare data, cate secole crezi ca le va tot arunca pe jos? Probabil inca o vreme, pana va gasi altceva cu care sa se distreze.

Babydex: Dar vezi, ma roade indoiala, nu trebuie eu sa invat copilul?

Claudia Neacsu: Vestea buna e ca nu, nu trebuie sa-i invatam noi. Se invata singuri, numai sa-i lasam. Cred ca noi, oamenii moderni, gresim flagrant incercand sa-i invatam de toate. Ar fi suficient sa le fim modele si, mai ales, sa le fim la dispozitie.

Babydex: Tu cum procedezi cu copiii tai?

Claudia Neacsu: De obicei, le zic ce-i de dorit, evit sa pun accentul pe “nu”, in loc de “nu-i voie” prefer exprimarea personala “nu vreau”, care aduce dupa sine explicatii. Includ, cat ma lasa si pe mine limitele, libertatea sa ma asculte sau nu. Si atunci copiii prefera sa ma asculte, tocmai pentru ca s-au simtit acceptati. Uite, sunt mai iritata cand “trebuie” sa indeplinesc conformitati sociale si atunci ma comport ne-natural, incerc sa ma impun si ghici, nu imi iese mai deloc. Teoretic, sunt impotriva oricaror impuneri din partea parintilor asupra copiilor; sunt pentru relatii democratice intre parinti si copii – folosesc si recomand ideile lui Thomas Gordon.

Babydex: Ai facut ceva babyproofing?

Claudia Neacsu: Minim. N-am acoperit prizele, a incercat sotul recent si ne-am certat, mie mi se pare ca le atrage de fapt atentia copiilor. Stefan urca si coboara scarile, de la 10 luni, in patru labe. Copiii isi asuma atata responsabilitate cata le lasam noi.

Babydex: Nu-ti vine greu sa ii acorzi atata incredere copilului tau, sa te bazezi atat de mult pe instinctele lui de conservare?

Claudia Neacsu: Relaxarea asta am gasit-o in timp. Dar gandeste-te, un copil care creste pana la 18 ani cu “sa nu faci aia, sa nu patesti nu stiu ce”, ce sanse are sa devina un adult increzator, activ, creativ, fericit, intreprinzator?

Babydex: Am fost un pic surprinsa ca Liedloff nu predica permisivitatea absoluta cu copiii mai mari.

Claudia Neacsu: Nu are nevoie, deoarece copiii mai mari isi urmeaza firesc parintii.

Da, e posibil sa te simti frustrat cand copilul e in faza de aruncat mancarea pe jos, dar daca iti amintesti ca “noua ni s-a furat jungla”, ca idealurile noastre de igiena, de ordine sunt pur culturale, incepi sa te intrebi daca e intr-adevar ceva gresit sau anti-social in ce face copilul. Daca-ti amintesti ca si copilul va tine curatenie pe masura ce devine capabil…

Uite, ca sa dau un exemplu de libertate acordata copiilor marisori: daca ma duc in mall, fiul meu de 18 luni umbla singur pe unde vrea, dupa mine; daca vreau undeva, il chem, il astept si vine. Daca nu vine, il urmaresc cu privirea si cand se intoarce, ma intorc cu spatele. Ghici ce se-ntampla: fuge la mine! Acum e capabil sa ma urmeze, cand era bebe avea nevoie sa-l port!

Babydex: Deci nu lasi copilul sa faca orice… dar cum decizi ce-l lasi sa faca si ce nu? Cum decizi ce e interdictie conditionata cultural si ce e interdictie justificata, benefica, pe care copilul o va deprinde in mod natural? Daca, de exemplu, cat sunteti la mall se apuca sa scoata produse dintr-un raft si sa le insire pe jos?

Claudia Neacsu: Nu prea ma astept sa scoata produse de pe raft, si nici nu se intampla. Vorbesc cu el, in termeni foarte seriosi, amicali, cu o curtoazie ca pentru musafiri si intelege enorm. Folosesc mult afirmativul, mai degraba il chem spre ceva decat sa il opresc de la altceva. Unde-i prea mare pericolul (pentru mine, ca pentru el nu-i) incerc sa nu-l duc. Decizi in for interior, in limitele tale. Stiind ce ii este benefic, gasesti in fiecare situatie solutia optima.

Babydex: Nu exista riscul de a fi etichetata drept o mama neglijenta?

Claudia Neacsu: Important e cat de tare iti pasa tie de evaluarile altora. Eu imi asum eticheta asta si le explic tuturor (care vor sa auda) de ce nu vreau eu sa ma impun copilului si de ce nu consider ca e necesar. Cineva chiar imi zicea ceva de genul “cat de greu o sa-mi fie mai tarziu”. Imi pare rau ca nu mi-a venit in minte sa-i zic ca, daca o sa-mi fie greu, o sa fie din cauza felului in care am crescut eu, nu din cauza felului in care cresc copiii mei.

DESPRE MODELE DE VIATA

“Asteptarea copilului de a gravita in jurul unei figuri puternice, ocupate, aflate in centrul vietii familiei, este subminata atunci cand parintele este o persoana nesatisfacuta emotional, o persoana servila care cauta sa fie acceptata sau aprobata. Copilul va da semnale tot mai puternice, fara ca acestea sa reprezinte nevoia de mai multa atentie; in realitate, reprezinta nevoia de a fi inclus in experientele care ii au in centru pe adulti. [...] Mai tarziu, unii dintre cei mai exasperanti si “rebeli” copii vor fi aceia ai caror comportament antisocial reprezinta o rugaminte de li se arata cum sa se comporte intr-un mod cooperant. Permisivitatea constanta ii lipseste pe copii de exemplele din viata adultilor, unde copiii si-ar putea gasi locul intr-o ierarhie naturala a experientei de viata mai mari sau mai mici, si unde actiunile lor dezirabile ar fi acceptate, iar actiunile indezirabile ar fi respinse, ei insisi fiind acceptati intotdeauna.”  - Jean Liedloff, Conceptul continuu

Babydex: Mi s-a parut interesant ce zice Liedloff despre cum copilul se asteapta ca parintele sa-i fie model. Parintele care se uita mereu intrebator spre copil, ii cere sa decida in locul lui, cauta aprobarea copilului, nu face decat sa genereze frustrare si crize de nervi din partea acestuia. E ok sa decidem in locul copilului?

Claudia Neacsu: As vrea aici sa pun accentual pe autenticitate. Cand simti nevoia, bineinteles ca iei decizii pentru copil. Dar cand vezi un rost in ceea ce vrea el, tot tu ai capacitatea sa gasesti solutii acceptabile pentru amandoi. Tot tie, mamei sau parintelui iti revine rolul sa-l ajuti sa depaseasca frustrarea. Si daca noi suntem impacati cu noi insine, actionam intotdeauna in conformitate cu propriile sentimente, n-avem “a ne teme de nimic”, cum zicea Sadoveanu. Exemplul ce vom fi pentru copii va fi plin de empatie, intelegere, bunatate. Clar: daca suntem ce ne dorim sa fim si copiii spre asta vor tinde, chiar vor deveni, mult mai repede decat alti apropiati de-ai nostri.

Babydex: Cum putem fi modele de viata pentru copiii nostri cand, majoritatea, ne petrecem cea mai mare parte a timpului la servici, departe de ei, inca de cand sunt foarte mici?

Claudia Neacsu: Copiii au nevoie sa ia parte la viata noastra. O bona care sta cu copilul pana la 3 ani, nu-i model de viata, nu cand il supravegheaza/ingrijeste pe copil; parintele care-si duce copilul (greu, in multe cazuri) la locul lui de munca este model de viata. Chiar eu, stand acasa, nu sunt un model complet pentru fetita mea. Da, a invatat grija copiilor de la mine, dar nu m-a vazut la “servici”. Recent a inceput sa ma vada, de cand mergem impreuna la cursurile pentru gravide pe care le predau.

Babydex: Ce se intampla, totusi, cu copilul lasat cu bona pana la 3 ani, daca bona nu e model de viata, dar nici parintele, din moment ce nu l-a luat cu el la servici? Acolo nu mai e un model prin absenta?

Claudia Neacsu: Copiii asteapta tot timpul ocazii, stimuli, care pot sa constea tocmai in a cere vaza aceea pretioasa seara, de la tati, tocmai cand urmeaza sa se culce. E ok, pana-i prindem in planurile noastre.

Babydex: Multi parinti se plang ca-s copiii foarte cuminti cu bona si foarte rebeli cu ei, cand ii vad seara. De ce se intampla lucrul asta?

Claudia Neacsu: Copiii isi descarca nervii cu cine isi permit, si chiar e de dorit sa-i descarce si sa fie inconjurati cu iubire si acceptare, decat sa-i stocheze si sa-i scoata sub forma de boli.

Babydex: Cum ramane totusi cu modelul, pot fi parintii model si numai cu jumatate de norma, seara si in weekend?

Claudia Neacsu: Bona poate fi si ea model, dar nu cand il ingrijeste pe copil, e model cand spala vasele, impatureste haine, citeste sau face orice activitate cu scop real.

E interesant daca stai sa te gandesti: inevitabil suntem modele pentru copiii nostri si inevitabil nu suntem singurele modele. Copiii isi iau repere din tot ce-i inconjoara. Daca parintii fac ceea ca fac cu pasiune, nu “fiindca trebuie”, copilului ii e bine indiferent de celelalte conditii.

Babydex: Deci modelele se constituie prin simpla prezenta?

Claudia Neacsu Da. Unele sunt mai puternice, altele mai putin semnificative, dar isi exercita toate efectul.

Babydex: Ce se intampla daca ai o bona foarte pasiva care nu vrea decat sa stea pe banca sau sa se uite la televizor?

Claudia Neacsu: Copilul e bine? Poate ca tocmai asta-i tebuie: libertate. Copilul nu e bine? O lamuresti pe bona, sau o schimbi. Indiferent de bani, daca nu sta cu el de drag, e aiurea.

Babydex: Ce ar trebui sa cerem de la o bona?

Claudia Neacsu: Rabdare, empatie. Ceea ce ar trebui sa-i si acordam, la randul nostru.

Babydex: Cum se potriveste ideea de a angaja o bona, al carui unic rost este de a sta pe langa copil, de a gravita in jurul acestuia, cu recomandarea lui Liedloff ca adultii, si nu copilul, sa se afle in centrul vietii familiei?

Claudia Neacsu: Ideea de bona nu-i avantajoasa din perspectiva “continuum”, dar daca nu exista alte posibilitati, deocamdata… Ar trebui, pe cat posibil, sa-i cerem bonei sa lase copilul cat se poate de liber, sa-l preseze cat mai putin sau deloc, sa-l asculte, sa puna jos eticheta, sa inteleaga “drepturile copilului”: sa manance, sa doarma cat vrea el, sa stea cat de dezbracat vrea etc. Dar asta se poate numai cand si noi am adoptat principiile continuum.

Babydex: Cum faci insa cand alti membri ai familiei nu il trateaza pe copil conform principiilor tale?

Claudia Neacsu: Numai cu rabdare, in timp, iti poti ajuta rudele, prietenii sa inteleaga. Iti poti exprima parerea bland, dar ferm, poti reduce ocaziile de a-l expune pe copil.

Babydex: In ce masura crezi ca e posibil, intr-o societate ca a noastra, sa fii un model de viata complet pentru copilul tau, sa-l lasi in preajma ta atunci cand lucrezi si interactionezi profesional cu alti adulti?

Claudia Neacsu: Cred ca societatea se schimba incet-incet, sunt multe mamici intreprinzatoare. Daca as fi avut firma mea, mi-ar fi fost posibil sa lucrez cu Stefan in sling, stabilindu-mi intalnirile in functie de programul lui.

Babydex: Cate femei vor reusi totusi sa supravietuiasca financiar cu o afacere mica, condusa de acasa?

Claudia Neacsu: Nu cred ca tine de supravietuire, ci de alegere! Uite: cati ani de munca ar avea o femeie? 25-35?  Daca ar sti ca lucrul asta conteaza foarte mult pentru copilul ei, poate ca ar lasa mai incet motoarele pentru 1-2 ani, cat e foarte mic. Eu cred ca daca vrei se gasesc solutii. Asa, cu “trebuie”, cu “suntem nevoiti” predai responsabilitatea societatii.

Babydex: Probabil ca sunt solutii, dar depinde si la ce nivel profesional esti, nu? Daca poti trece sau nu peste o pauza de 3, 4, 5 ani in cariera…

Claudia Neacsu: Chiar si mergand la munca, poti sa-ti instruiesti bona, s-o ajuti pe mama sau pe soacra sa inteleaga ce doresti, sa alegi o gradinita mai prietenoasa copiilor, cu atat mai mult cu cat “iti permiti”, poti sa faci multe chestii… Din nou, e vorba de a hotari ce-i mai important: e prioritar sa ma “realizez profesional” sau sa-i ofer copilului ce “stiu ca are nevoie”? Eu cred ca ne temem sa aflam ce-i trebuie copilului, ca sa nu devina prea grea decizia.

DESPRE COMUNICAREA ELIMINARII

Babydex: Ce-i in neregula cu lasatul copilului in scutece pana la 18-24 luni si peste?

Claudia Neacsu: De unica folosinta?

Babydex: E vreo diferenta?

Claudia Neacsu: Da, e o diferenta mare. In panza copilul simte cand e ud. Ei la inceput constientizeaza eliminarile, nediferentiat, si le si semnalizeaza. Apoi, nesimtind urina in scutecele de unica folosinta, undeva intre 6 luni si 1 an incep sa ignore aceste eliminari, sa considere ca e normal sa faca in scutec. Apoi venim noi, dupa 2 ani, si le pretindem sa “nu mai faca pe ei”.

O alta problema cu scutecele de unica folosinta este faptul ca genereaza o supra incalzire nesanatoasa. Mai ales la baieti, testiculele ar trebui sa stea la racoare!

Babydex: Cu ce consecinte?

Claudia Neacsu: Scaderea rezistentei organelor din bazin, infectii urinare mai dese, tot felul de boli genitale si ale aparatului excretor.

Babydex: Eritemul fesier apare in aceeasi masura si la scutecele de panza?

Claudia Neacsu: Asta ma tem ca apare mai ales datorita servetelelor umede. Stergem cu chimicale, ca sa reparam apoi cu alte chimicale. Mie mi se pare ideala spalarea cu apa calduta.

Babydex: Scutecele de panza ii incurajeaza pe copii sa mearga la toaleta mai repede?

Claudia Neacsu: Absolut, dar nu numai. Cooperarea mamei in a-l ajuta sa faca intr-o anumita parte a casei sau deasupra unui recipient, cu rabdare, intelegere si acceptarea accidentelor ii ajuta si mai mult. Si, mai ales, favorizeaza construirea relatiei reale, autentice pe care ne-o dorim cu copiii.

Babydex: Totusi, nu ne intoarcem astfel la practica mamelor si bunicilor noastre de a pune copiii la olita fortat, de la 2-3 luni?

Claudia Neacsu: Nu, pentru ca accentul nu e pe “eliminare”, ci pe “comunicare”. Duc copilul la chiuveta, ma bucur daca face, zic “pshh”, dar ma bucur si de ocazia petrecuta impreuna, daca n-a facut.

Babydex:  Si daca nu are chef copilul sa coopereze?

Claudia Neacsu: Acceptam accidentele ca pe ceva specific uman: urina si fecalele tin de fiinta umana, nu le negam, ascunzandu-le in plastic. Spalam frumos si-i povestim copilului cum si de ce preferam sa faca pisu in olita sau wc, iar bebelusul il dragalim si-l schimbam fara vreo suparare.

Babydex: Ce varsta aveau copiii tai cand ati inceput “antrenamentele”?

Claudia Neacsu: Eliza a folosit chiloti de la 10 luni, iar pe Stefan am inceput de la nastere sa-l duc la chiuveta, de cate ori il schimbam. La 2 saptamani am si gasit pozitia confortabila: rezemat pe pieptul meu, tinut de picioruse, cumva stand scaunel si facea de fiecare data.

Babydex: Cum procedezi cu un bebe asa mic?

Claudia Neacsu: Ei in principiu fac la fiecare trezire, apoi in timp ce sug sau dupa ce sug, daca nu au adormit.

Babydex: Ai inceput de la nastere sa-l lasi fara scutec sau ai folosit si scutece?

Claudia Neacsu: Am folosit scutece de unica folosinta pana la 2 luni, in timpul zilei, si pana la 5 luni, noaptea. Intre 2 luni si 5 luni am folosit scutece de panza, iar dupa aceea doar chiloti si pantalonasi. Era deja luna mai, caldut si prin august anunta aproape tot. Deja de ziua mea, pe 20 iulie, baietelul meu de 8 luni a stat cu noi la terasa, in pantaloni scurti, anuntand de 2 ori pisu la timp.

Babydex: Ai reusit sa-l inveti sa faca si un semn sau un sunet pe care sa-l recunoasca si alte persoane in afara de tine?

Claudia Neacsu: Facea un semn foarte clar: plangea sau se foia sa se dea jos din brate si nu trebuia “neaparat” sa-l citeasca si altii (bunicile, in cazul nostru), fiind acceptabile accidentele. In timp insa, a ajuns sa semnalizeze atat de clar incat au inteles si ceilalti.

Babydex: Ce parere ai despre olitele muzicale?

Claudia Neacsu: Aceeasi cu parerea despre alte recompense sau premii: se pot folosi daca ne plac, dar nu sunt indispensabile. Eu prefer naturalul. Ai facut la olita? Ce bine, ma bucur cat ma bucur, nu exagerez importanta evenimentului. Ai facut unde nu vrem? Curatam, uite si mami face la wc, preferam sa pastram casa curata. Si, intr-adevar, intr-un timp finit copilul va face la fel, numai fiindca-i fiinta sociala si vrea sa faca la fel ca noi.

Procesul nu e liniar: Stefan la 8 luni anunta tot, la 14 luni facea aproape tot pe el, acum, la 1 an si jumatate anunta din nou aproape tot. Cu copilasii mai mari, putem sa ne gandim ca noi i-am conditionat deja sa faca “normal, pe ei”, iar acum le putem propune un alt “normal”, sa faca la olita sau pe wc, dar sa asteptam sa vrea si sa acceptam schimbari de dispozitie.

Babydex: Deci nu neaparat scapam de scutece mai devreme?

Claudia Neacsu: Nu “scapi” de scutece, accidentele pot aparea si mai tarziu. In principiu ajung complet “reliable” mai repede decat copiii care folosesc scutece de unica folosinta, dar nu asta e telul. Scopul e sa-i indeplinesti si nevoia de a nu face pe el, pe langa cele de hrana, protectie, atasament si contact, pe care le indeplinim oricum. Chiar daca n-am scapat de tot, baiatul meu a fost cu fundul “liber” si la 8 luni, iar asta e un castig in sine.

Babydex: Ce carti in limba romana recomanzi?

Claudia Neacsu: Putine. “Cum sa fii prieten cu copilul tau” de Roberta M. Gilbert este o varianta mai stiintifica, mai greoaie la conceptul continuum. Autoarea vorbeste despre importanta sistemelor familiale, despre cum se propaga anxietatea in familie, pana la a se concentra la cel mai slab membru. Si mai zice cum relatiile familiale se imbunatatesc daca cel putin un membru isi ridica nivelul de functionare personal, nivelul de diferentiere a sinelui, deosebind ratiunea de sentimente.

Ar mai fi “Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”, de Ross Campbell si Gary Chapman, “Emotiile si trairile copiilor” de Izabelle Filliozat, “Ghidul parintilor eficace” de Thomas Gordon, “Cum sa vorbim cu copiii ca sa asculte si cum sa-i ascultam ca sa ne vorbeasca”, de Adele Faber si Elaine Mazlish. Si operele lui D.W. Winnicott si ale Alethei Solter.

Babydex: Si din cele netraduse inca?

Claudia Neacsu: Jasper Juul, cu “Your Competent Child”, pe care-l poti folosi pentru a-ti exprima limitele fara sa-i incalci demnitatea copilului. Mai sunt trei carti pe care mi le-a trimis Romelia, o alta prietena draga, careia i-am pus o intrebare despre purtatul celui de-al doilea copil, cand primul nu a fost purtat: “Eliza va avea un frate linistit si o mama disponibila”, mi-a raspuns ea. Cartile sunt “Parent Effectiveness Training” a lui Thomas Gordon, “Siblings without rivalry” de Adele Faber si Elaine Mazlish si “Playful parenting” de Lawrence J. Cohen. Si ar mai fi “Teach your Own”, de John Holt, “Unconditional Parenting; Punished by Rewards”, de Alfie Kohn, “The Natural Child: Parenting from the Heart” de Jan Hunt si cartile lui Erich Fromm si John Bowlby.

Conceptul continuu. Interviu cu Claudia Neacsu – partea I

Un interviu minunat, care m-a ajutat mult la al doilea copil pe care l-am adus pe lume, realizat de http://babydex.wordpress.com. Puterea exemplului este enorma, te sustine si te stimuleaza. Pentru mine, Claudia Neacsu a fost exemplul. Multumesc, Claudia!

De cate ori vi s-a intamplat sa cititi o carte care v-a schimbat viata? Cu trei ani in urma, o proaspata mama aflata in cautarea unei filosofii de crestere a copiilor care sa i se potriveasca, a descoperit o astfel de carte. Nu numai ca respectiva carte a ajutat-o sa traiasca altfel experienta maternitatii, dar a ajutat-o sa se inteleaga mai bine pe ea insasi si pe oamenii din jurul ei. Mamica se numeste Claudia Neacsu, este economist de formatie si locuieste in apropiere de Cluj-Napoca alaturi de sotul ei si de cei doi copii: Eliza, in varsta  de 6 ani, si Stefan, in varsta de 4ani jumate. O femeie foarte activa, Claudia vinde slinguri, acorda consultanta pentru gravide si  in probleme de alaptare, scrie si traduce pentru forumul attachment parenting.ro si are propriul site http://www.cuibarel.ro. Am invitat-o la o discutie despre cartea care i-a schimbat viata: Conceptul continuu, de Jean Liedloff.

Conceptul continuu a aparut in 1975 si este rezultatul a doi ani si jumatate petrecuti de Liedloff explorand jungla sud-americana si studiind modul de viata al unor popoare primitive, in special al indienilor Yequana. Observandu-i pe bebelusii fericiti, care nu plang aproape deloc, pe copiii niciodata nazurosi sau agresivi, pe adultii mereu veseli si impacati cu ei insisi, tanara new-yorkeza a ajuns sa-si schimbe total perceptia despre natura umana.  Prin Conceptul continuu, Liedloff a adus o viziune noua despre ceea ce ne lipseste noua, celor crescuti  in societatea civilizata, pentru a fi fericiti, si despre ce am putea face pentru a schimba aceasta stare a lucrurilor, macar pentru copiii nostri.

DESPRE CONCEPTUL CONTINUU

“Acest continuum uman poate fi definit ca o succesiune de experiente care corespund asteptarilor si inclinatiilor speciei noastre, in conditii asemanatoare cu acelea in care aceste asteptari si inclinatii au aparut. Printre aceste conditii se afla si  un comportament adecvat al individului, precum si un tratament adecvat din partea altor indivizi.

Continuum-ul unui individ este de sine statator, insa constituie si o parte din contiuum-ul familiei sale, iar acesta la randul sau este o parte din continuum-ul clanului, al comunitatii, al speciei, dupa cum continuum-ul speciei umane este o parte din continuum-ul tuturor fiintelor vii. Fiecare continuum are propriile sale asteptari si inclinatii, care s-au format ca urmare a unei experiente anterioare indelungate. Chiar si continuum-ul care cuprinde toate fiintele vii are la baza asteptarea, formata in urma experientei anterioare, de a gasi o serie de factori favorabili in mediul anorganic.

In fiecare forma de viata tendinta de a evolua nu este intamplatoare, ci tine cont de interesele proprii. Evolutia are ca scop o mai mare stabilitate, tradusa printr-o mai mare diversitate, complexitate si deci adaptabilitate.” – Jean Liedloff, Conceptul continuu

Babydex: Cum ai aflat de conceptul continuu?

Claudia Neacsu: Cand fiica mea avea 4 luni am intrat pe forumul de pe parinti.com ca sa ma lamuresc cu (non)constipatia copiilor alaptati exclusiv la san. M-am lamurit si tot citind si scriind pe forum, am facut cunostinta (virtuala) cu Andreina Balog, care mi-a devenit si prietena draga. De la Andreina am aflat despre Attachment Parenting (prescurtat AP) si despre “conceptul continuu”.

Babydex: Ce te-a convins?

Claudia Neacsu: Am intrebat-o pe Andreina, ale carei postari mi-au atras atentia, ceva de genul “In epoca primitiva o femeie facea 12-15 copii. Pe primii cati ii putea creste atasat?”. Mi-a promis raspuns, dar mai intai m-a rugat sa citesc Conceptul continuu de Jean Liedloff. Am citit Conceptul continuu si The natural child parenting from the heart, de Jan Hunt, si m-am lamurit.

Babydex: Ce inseamna Attachment Parenting?

Claudia Neacsu: In loc de “Attachment Parenting” prefer sa vorbesc despre “conceptul continuu”, teorie care m-a convins de fapt si care sta la baza AP. Liedloff sustine ca Dr. William Sears, parintele AP, ar fi plagiat ideile ei si ar fi facut cariera punand aceste idei sub titlul de AP. De cand am aflat asta, prefer sa promovez ideea de “continuum” decat termenul AP.

Babydex: Ce presupune, pe scurt, conceptul continuu?

Claudia Neacsu: Miezul ar fi “continuum family”, unde toata lumea e senina, indeplinindu-si rolul, copiii sunt ingrijiti “perfect”, fara sa-si “domine” catusi de putin parintii, sunt in mijlocul evenimentelor, fara sa fie in centrul atentiei.

Babydex: Continuum presupune purtat, alaptat, dormit in patul parintilor, comunicarea eliminarii etc. Toate sunt indispensabile sau poti alege doar ceea ce ti se potriveste?

Claudia Neacsu: Continuum presupune chiar si o nastere non-violenta, nemedicata, daca avem ocazia, poate chiar o nastere acasa. Evident ca poti alege cate din aspectele de mai sus ti se potrivesc, dar mie mi se pare ca toate au sens doar daca-ti asculti copilul, daca reusesti sa te vezi tu copil, sa-ti imaginezi ce ti-ai dori. Iar ceea ce ti se potriveste la un moment dat nu ramane constant. Pe masura ce cresti, in viata, in relatia cu copilul, in dorinta de a i te potrivi mai bine, ti se largesc limitele, perspectiva, capacitatea de a intelege lumea. Asa ca ajungi sa o intelegi si pe mama care se rasteste la copil (chiar daca nu esti de acord cu ea, dar intelegi ca atata stie ea la momentul ala), si pe mama care-i lasa pe copii sa se joace cu picioarele goale in balti.

DESPRE PURTATUL BEBELUSILOR

“Perioada imediat urmatoare nasterii este cea mai impresionanta parte din viata in afara corpului mamei. Bebelusul simte ca ceea ce il intampina afara este chiar natura vietii. Fiecare impresie ulterioara nu poate face decat sa se suprapuna, intr-o masura mai mare sau mai mica, peste prima impresie, cea din momentul in care nu avea nici un fel de date anterioare despre lumea exterioara. Asteptarile lui sunt cele mai inflexibile pe care le va avea vreodata. Schimbarea prin care trece, fata de ospitalitatea deplina a uterului, este enorma, dar bebelusul a venit pregatit pentru marele salt din uter pana in locul sau din bratele mamei.

Nu a venit insa pregatit pentru nici un alt fel de salt, cu atat mai putin un salt in eter, in non-viata, intr-un cos captusit cu panza sau intr-o cutie de pastic fara miscare, sunet, miros sau senzatia de viu. Ruperea violenta a continuum-ului mama-copil, atat de bine consolidat pe perioada vietii intra-uterine, poate avea ca rezultat, si pe buna dreptate, depresia pentru mama si agonia pentru copil.” – Jean Liedloff, Conceptul continuu

Babydex: Vrei sa lansezi un site despre purtatul copiilor. Ce va contine, mai exact?

Claudia Neacsu: Va fi atat despre slinguri, cat si despre ingrijirea copiilor. Se numeste cuibarel; mi s-a parut o denumire cuprinzatoare pentru un dispozitiv de purtat bebelusii, dar si pentru transmiterea conceptului continuu. Ce poate fi mai placut, mai natural decat sa te cuibaresti in brate la mama? Daca privim din perspectiva copilului, ni se pare absolut normala, dezirabila, acceptabila ideea de a purta bebelusul.

Babydex: Din perspectiva copilului da, dar cat e de evident din perspectiva mamei? Pe lista de lucruri pentru copil de obicei scrie carucior, nu sling sau marsupiu sau wrap. In plus, oricand se gaseste cineva sa te sfatuiasca sa nu “inveti” copilul in brate.

Claudia Neacsu: Mama poate privi din perspectiva copilului, insa din pacate instinctele ancestrale, care i-ar permite sa faca lucrul asta, sunt ascunse sub straturi-straturi de cutume, de traditii si sub mai recenta cedare de responsabilitate catre altii, fie ei medici, educatori, psihologi. Jean Liedloff zice sa nu ne supraincarcam cu vinovatie: suntem asa cum am putut sa fim, cu tratamentele care s-au folosit generatii la rand. Nu stie nici ea ce a rupt continuum (eu indraznesc sa presupun ca proprietatea privata), stie doar ca il putem reinstaura cate putin.

Babydex: Totusi, conditiile in care traiesc membrii tribului Yequana sunt foarte diferite de societatea in care traim noi. In ce masura e aplicabil acest model?

Claudia Neacsu: Intr-un capitol al cartii, Jean enumera si modalitati in care putem sa preluam, cate putin, cat ne tin curelele, din particularitatile de acolo. Si aici totu-i relativ. Nu trebuie nimic, totu-i optional, putem sa aplicam unele principii, daca decidem ca ne sunt folositoare la un moment dat. In timp putem aplica si mai mult, daca decidem sa o facem. Jean a constatat, pur si simplu ca acele comportamente favorizeaza si mentin starea de bine, de impacare a oamenilor, inclusiv a bebelusilor.

Babydex: Pana la urma care era raspunsul la intrebarea cu cei 12-15 copii si disponibilitatea pentru fiecare?

Claudia Neacsu: Copiii se desprind. Fizic se desprind de pe la 6-10 luni, cand incep sa se tarasca, iar de pe la 2-3 ani, de cand le este formata constiinta de sine, se desprind si psihic si isi vad de treaba, nu-i mai stau in carca mamei.

Babydex: Din experienta ta, chiar e posibil sa porti un copil non-stop?

Claudia Neacsu: Se poate non-stop, dar e epuizant daca te impotrivesti, daca gandesti (si-ti spun destui) ca nu ar trebui sa porti copilul asa de mult… Intr-o comunitate continua mai ai la dispozitie bunici, matusi, frati, surori care sa-l mai poarte catva timp pe zi. Dar chiar si asa, intr-o societate ca a noastra, am vazut cum multi se umplu de duiosie cand vad copilul in brate sau dormind pe tine.

Bine, mai este o frica “moderna” ca nu stiu cum sa-l tina. Dar cand realizeaza ca e firesc, toti vor sa tina copilul in brate si uite asa il tine un pic unul, un pic altul, se mai relaxeaza si mama. Nu mai trebuie sa faca nimeni liniste ca sa doarma copilul, cum e cazul cand doarme in patut. Iar bebelusul devine parte din mediul adultilor si e absolut nesolicitant, el are acolo tot ce-i trebuie.

Babydex: Ce diferente ai vazut la Stefan, care a fost purtat, fata de Eliza, care nu a fost?

Claudia Neacsu: Stefan era considerat de prieteni “cel mai linistit bebelus”, le era tuturor drag sa-l tina in brate. Si statea. Eliza a fost si ea linistita, dar eu eram stresata: sa n-o tina mult in brate daca sta bine si jos… idei de-astea preconcepute. De pe la sase luni, dupa ce luasem contact cu ideile AP, am inceput sa o iau in brate la cel mai mic semnal, dar n-am purtat-o in dispozitive ca slingurile.

Bebelusii purtati au rareori colici. Pur si simplu e o placere sa-i vezi. Sunt senini, constienti, atenti parca la tot ce se intampla. N-au adunat asteptarea aia prelungita, nerabdarea aia “sa vina odata cineva sa-i ia sa vada si ei lumea”.

Paradoxal, vrem sa fie independenti cand sunt mici, dar la 15 ani sa ne spuna preocuparile lor… Ce-ar fi sa le satisfacem nevoia de brate la 3-10 kg si nu la 15-20 kg (cat au la 3-6 ani, cand pot sa-si ceara mai vehement drepturile)?

Si mai grav mi se pare cand nevoia este negata cu totul. Ma doare cand ma gandesc cum le astupam gura cu suzeta, sa stea in patut/carut cand sunt bebelusi, iar la 3 ani le spunem ca sunt prea mari pentru brate.

Babydex: Ai mai avut carut la Stefan?

Claudia Neacsu: Da, dar nu l-am folosit decat de vreo 5 ori in total si numai pana la primele semnale ca vrea in brate.

Babydex: Cam pana la ce varsta l-ai purtat?

Claudia Neacsu: Cum spuneam, copilul “se desprinde”. Pana devine mobil, catre la 6-8 luni il porti cat poti de mult, aproape non-stop, dupa aia cat vrea el: incepe sa vrea mult pe jos, sa exploreze (iarasi e cazul sa ne revizuim restrictiile). Acum, intre 1 an si 2 ani, vrea foarte rar in brate, desi i le ofer. Simtindu-se liber, e chiar placuta grija lui: cand vrea e pe jos, cand vrea e in brate.

Ce e mai frumos e ca se aseaza confortabil, nu se lasa greu, de fapt se lasa exact asa ca sa fie comod pentru amandoi. Bebelusii care nu-s purtati (zice Jean Liedloff) se mai zbat, se agita, iti pare greu, incomod sa-i duci in brate.

DESPRE CO-SLEEPING - DORMITUL IMPREUNA

“Suntem intr-atat de orbi incat exista chiar o organizatie in Marea Britanie care se intituleaza Asociatia Nationala a Parintilor Copiilor cu Probleme de Somn. Se pare ca functioneaza pe principiul Alcoolicilor Anonimi, incurajandu-le pe victimele copiilor care urla, oferindu-le intelegerea altor colegi de suferinta si consolari de genul “Pana la urma cresc si depasesc problema asta”, “Faceti cu randul cu sotul/sotia, astfel incat sa poata dormi fiecare in timp ce celalalt e treaz”, “Nu-i dauneaza copilului sa fie lasat sa planga daca stiti ca nu are nici o alta problema”. In cel mai bun caz, vor spune “Daca nu merge nimic altceva, nu o sa ii faca nici un rau copilului daca il lasati sa doarma cu voi in pat”. Nu exista nici macar o sugestie de a  inceta razboiul si a-i lua in serios pe bebelusi care, in unanimitate si cat se poate de clar, spun tuturor unde le este locul”. – Jean Liedloff, Conceptul continuu, Prefata la Editia a II-a

Babydex: Sunt oare si copii care dorm singuri de la inceput, fara proteste, fara sa simta lipsa mamei?

Claudia Neacsu: De ce ar avea nevoie? Suntem fiinte sociale. De ce nou-nascutii, iesiti de la cald, sa vrea sa stea pe un pat ne-viu si sa doarma singuri?

Babydex: Ce se intampla insa daca bebelusul se pliaza foarte bine pe teoria comportamentalista si doarme in patul lui, nu plange cand e lasat jos, accepta cu usurinta sa ramana singur? Care sunt consecintele?

Claudia Neacsu: Cand bebelusul doarme singur, cand nu poate plange, stocheaza in subconstient ideea ca “el nu merita, el nu e in regula”. Mama e obligatoriu buna, pentru ca de ea depinde supravietuirea lui, asadar nu concepe sa-si submineze increderea in ea si atunci isi submineaza increderea in sine.

Babydex: Tu practici co-sleeping?

Claudia Neacsu: Da, noi dormim toti patru in pat de 2m x 2m.

Babydex: Ce masuri de siguranta recomanzi?

Claudia Neacsu: In primul rand le-as spune parintilor sa fie linistiti, senini. Apoi, daca patul e relativ inalt, sa monteze niste brate ca de fotoliu. Patul nostru de 2m x 2m le are pe 1m din latime.

Babydex: Ar mai fi problema plapumilor. Voi cum faceti? Fiecare cu plapuma lui si bebe in sac de dormit?

Claudia Neacsu: 4 oameni cu 2 plapumi. Asa nimeni nu mai e in mijloc, infofolit. Puii in principiu stau acoperiti pana sub brat… cand nu se fataie si se dezvelesc, ca au dreptul sa se si dezveleasca. Am facut in asa fel incat sa fie cat mai confortabil pentru toata lumea, dar au fost si situatii cand am acceptat un pic de disconfort. De exemplu, fataiala seara cand unul era semi-adormit, celalalt se scula in picioare si aproape ca-l trezea si pe primul.

Babydex: Cum ai procedat in situatiile astea?

Claudia Neacsu: Daca unul dintre ei (de obicei Stefan) plangea si nu se linistea nicicum, mergeam cu el in celalalt dormitor. La fel si in diminetile cand Eliza se scoala prima: mergem acolo si mai motaim, povestim, citim. Cu mult calm si rabdare, au ajuns sa fie putine situatiile de genul asta.

Stati pe-aproape pentru partea a II-a a interviului, in care vom discuta despre obstacolele pe care trebuie sa le depasim pentru a ne putea creste copii altfel decat am fost crescuti noi, despre atitudinea sociala innascuta a copiilor, despre babyproofing, eliminarea comunicarii si multe altele.

De ziua ta, copil drag

Ce ai putea dori copilului pe care l-ai adus pe lume?

Ce sa ii daruiasca mama?

O jucarie?

O imbratisare?

O floare?

Iubire... 

Multumire ca suntem impreuna, sanatosi si bucurosi!

Despre alaptare. De vorba cu un specialist.

 Am o mare bucurie sa va redau un interviu cu o mama, de profesie mama, de prietena, prietena mamelor, de frumoasa, frumoasa! Un interviu cu Roxana Dudus, curajoasa romanca ce promoveaza alaptarea! Interviul a fost realizat de life style blog, un blog minunat, il gasiti aici: http://floridecires7.blogspot.com/2011/04/despre-alaptare-de-vorba-cu-un.html

In timpul sarcinii am incercat sa aflu cat mai multe despre alaptare deoarece niciodata nu m-am gandit ca mi-as putea hrani cu copilul cu lapte artificial, un surogat incomplet si saracacios. As putea spune ca un rol extrem de important in alaptare il are vointa: sa VREI sa alaptezi, sa VREI sa stai uneori si jumatate de ceas langa bebe ca sa manance, sa VREI sa il vezi fericit si sanatos. Si mai apoi e vorba de SCHIMBAREA PRIORITATILOR. Daca inainte ieseai din casa la orice ora fara a-ti face probleme, ei bine acum un ghemotoc de om depinde de tine zi si noapte, 24/7 asa ca va trebui sa te obisnuiesti sa-i acorzi toata atentia ta si sa “uiti” oarecum de tine pentru o vreme.

Alaptarea mi se pare cea mai simpla dar totodata uimitoare forma de atasare de copil, o atasare care nu poate fi atinsa prin oferirea biberonului. Acum sunt extrem de fericita ca m-am informat corect si din timp cu privire la asta. Nimic nu egaleaza timpul petrecut cu copilul meu atunci cand il alaptez.

Roxana Dudus este consultant “La Leche League”, organizaţie internaţională, educaţională, non-sectantă, nediscriminatorie, recunoscută ca o autoritate în domeniul alăptării, ce oferă ajutor în alăptare de peste 50 de ani tuturor mamelor, indiferent de convingerile personale. Blogul Roxanei este un adevarat tezaur de informatii pretioase pentru mamici si viitoare mamici. Tot ea este cea care organizeaza periodic in Bucuresti evenimente de referinta in domeniul alaptarii. Asa ca avand in vedere toate aceste aspecte, precum si experienta ei de mamica m-am gandit ca ar fi util sa impartaseasca cu noi cateva notiuni esentiale despre ceea ce ea numeste “arta alaptarii”.

Lifestyle blog: Multe viitoare mamici se intreaba ingrijorate daca vor putea alapta. Ce mesaj le-ai transmite?

Roxana Dudus: Să se informeze încă  din timpul sarcinii despre compoziția și producerea laptelui matern, să-și asculte instinctul și să aibă încredere în propriul bebeluș,  iar dacă întâmpină probleme să caute sprijin și ajutor de la o mamă cu experiență în alăptare sau de la un consultant/consilier în alăptare.

L.b: In multe spitale se incurajeaza administrarea de lapte praf concomitent cu alaptarea in primele zile de la nastere. Este colostrul insuficient pentru bebelus?

R.D.: Colostrul reprezintă hrană  adaptată nevoilor nou-născutului,  un lichid bogat în celule vii, extrem de ușor de digerat, scăzut în volum (măsurabil  în linguriță), dar concentrat nutrițional. Colostrul are un efect laxativ, ajutând bebelușul  să aibă scaune  care duc la eliminarea excesului de bilirubină şi ajută la prevenirea icterului. Concentrația de factori imunitari este mult mai mare în colostru decât în laptele matur.

Capacitatea stomacului unui bebeluș  în vârstă de o 1 zi este de aproximativ 5-7 ml, sau aproximativ de marimea unui bob de mazăre. Interesant, cercetătorii au descoperit că stomacul nou-născutului  de o zi nu se întinde, deoarece pereţii stomacului rămân fermi, iar laptele administrat suplimentar va fi cel mai adesea scos afară, scuipat. Colostrul este în cantitate necesară pentru prima hrănire a nou-născutului!

L.b.: Se poate “pierde” laptele?

R.D.: Rar, datorită unei gestionări  incorecte,  tehnicii de supt greșite,  oferirii de înlocuitoare ale sânului și laptelui matern. Există o scădere a cantității de lapte sau a presiunii laptelui datorată stresului. Mama aflată într-o situaţie stresantă poate spune că a "pierdut laptele" . Nu este neobişnuit pentru mama care alăptează să observe o scădere temporară a producției de lapte sau o întârziere/inhibare a reflexului de ejecție a laptelui matern atunci când este  sub un mare stres. Scăderea este doar temporară, însă, cu timpul şi cu eforturi  conştiente  din partea mamei  de a se relaxa,  ejecţia laptelui va reveni la normal. Pentru multe femei, actul alăptării este reconfortant. Hormonul relaxant, prolactina, crește în sânge în timp ce bebelușul suge și poate aduce  un sentiment de normalitate într-o situaţie neobişnuită.

L.b.: Exista alimente miraculoase pentru stimularea lactatiei?

R.D.: Dacă mama este convinsă că dacă mănâncă un anumit aliment considerat galactogen (ex. migdale, spirullina, mărar sau diverse ceaiuri – de anason, fenicul, soc samd) producția lactată va crește, atunci senzație de încredere în sine, de liniștire, de calmare creată îi va face bine la psihic ajutând-o astfel să se relaxeze și să permita hormonilor, oxitocină și prolactină – hormonii lactației -  să se producă.

Secretul unei  alăptări de durată și a unei producții optime este stimularea sânilor de către bebeluș prin supt, nelimitat, precum  și o atașare corectă la sân.

L.b.: Multe femei spun ca au renuntat la alaptat deoarece aveau putin lapte. Este acesta un motiv intemeiat?

R.D.: 98% dintre femei pot alăpta pe termen lung indiferent de vârstă , mărimea, forma, simetria sânilor, paritate samd. Alăptarea cere voință și răbdare. Unele mame întămpină diverse probleme în alăptare, iar lipsa de sprijin, de informație, la care se adaugă  și presiunea celor din jur le creează sentimentul că laptele lor nu este de ajuns.

L.b.: Se pot administra bauturi (ceai, apa) sugarului?

R.D.: Pentru a înțelege mai bine de ce nu sunt necesare astfel de suplimente  este important să cunoaștem compoziția laptelui matern.

Compoziția laptelui matern variaza in decursul fiecarei mese. Cantitatea mică de lapte produsă la începutul mesei se numește lapte de tranziție. Cantitatea mai mare eliberată în urma reflexului de ejecție  se numește lapte matur.
Pe măsura ce bebelușul  crește  necesitățile sale nutritive se modifică,  iar compoziția laptelui matern se adaptează în funcție de aceste necesități .

Laptele  de tranziție este secretat între a 3 a și a 5 a zi după naștere. Acesta are mai puține proteine și un conținut mai mare de imunoglobuline decât colostrul, dar conţine o cantitate ridicată de grăsimi şi zaharuri pentru a satisface  cerinţele de energie.

Laptele matur, secretat începând cu a  15 a zi după naștere, are un conţinut de proteine mult mai mic decât laptele de tranziţie, dar mai multe grăsimi şi calorii, iar compoziţie lui variază în funcție de dieta mamei, precum şi în cursul unei singure alăptări, după cum urmează – laptele de început este mai apos și satisface setea bebelușului și are un conținut  mai mic de grăsime, iar laptele de sfârșit este mai gros și cu conținut mai mare în grăsime pentru a satisface foamea și nevoile calorice ale bebelușului.

Apa este constituentul principal al laptelui matern , aproximativ 87%, și ajută copilul să își mențină constantă temperatura corpului , chiar într-o climă foarte caldă, laptele matern conține toată apa de care are nevoie copilul.

Apa oferită suplimentar unui sugar în primele săptămâni de viaţa poate duce la intoxicaţie: prin eliminarea sodiului, sângele devine foarte diluat, iar organismul va avea de suferit, funcţionarea lui fiind afectată, rezultând o stare mentală proastă, o temperatură mult scăzută, balonare şi chiar convulsii.

Oferind bebeluşului alăptat exclusiv apă sau ceai există posibilitatea creşterii riscului de apariţie a diareei.

O mare parte din studii arată că introducerea altor lichide poate afecta actul alăptării, ducând la scurtarea acestuia prin scăderea, în timp, a interesului bebeluşului pentru alăptare.

L.b.: Alaptarea se opreste in cazul in care mama este bolnava si ia antibiotice?

R.D.: În marea majoritate a cazurilor, medicul poate prescrie mamei antibiotic compatibil cu alăptarea, atunci când este necesar/în urma unei antibiograme. Chiar dacă cele mai multe antibiotice vor trece în laptele matern, cantitatea ajunsă este foarte mică. Dar, pentru că fiecare situaţie este unică, este foarte important să se adune informaţii despre medicament şi să se beneficieze de sfatul medicului, în special în cazurile în care există incertitudini cu privire la medicament pentru mama sau copilul alăptat.

L.b.: Exista un orar al meselor in alaptarea sugarului?

R.D.: Alăptarea culturală, la program, cu timp limitat (5-10 minute la un sân) s-a întipărit în societatea actuală și în sistemul medical ce îngrijeste mama și copilul.

Alăptarea biologică nu are reguli, devine  un nou mod de viață după apariția bebelușului, este condusă de către bebeluș având acces neîntrerupt la sânii mamei care devin sursă de hrană, confort, căldură, securitate. Mama să se obișnuiască cu ideea că poate alăpta ori de câte ori bebelușul dorește, oriunde dorește, iar dacă este pregătită psihic pentru acest fapt atunci actul alăptării va fi mult mai ușor și plin de succes!

Când se  alăptează, evitarea privirii ceasului este un factor important în stabilirea unei producții de lapte satisfăcătoare. Unii copii beau laptele matern  timp de 15 minute, pentru alţii hrănirea poate dura și mai mult de  40 de minute. Fiecare copil este diferit. Copilul va ști când este sătul și, la fel, va ști când îi va fi foame din nou, iar mama va învăța să-i urmărească semnalele și să le respecte.  Scutecele umede și murdare „spun” dacă copilul își ia suficient lapte matern, și nu ceasul.

L.b.: Suzeta – pro sau contra?

R.D.: Suzeta nu se recomandă sugarilor sănătoşi născuţi la termen până când alăptarea nu este bine stabilită (circa 4 până la 6 săptămâni).
Considerată un substituent al sănului matern, în general,  este utilizată pentru a calma bebelușul, fără a furniza hrană, iar bebelușii  alăptaţi şi care primesc suzetă  pot reduce numărul alăptărilor pe zi. Când stimularea sânului şi suptul laptelui sunt reduse, producţia de lapte scade ceea ce poate duce la o înţărcare precoce.

Sunt de preferat  alte metode de liniştire a unui bebeluș, incluzând alăptarea, contactul piele pe piele, plimbarea/purtarea bebelușului în poziţie verticală, legănarea, masajul, ascultarea muzicii în surdină.

Utilizarea suzetelor în maternitate transmite ideea că profesioniştii din domeniul medical le consideră sigure, determinând părinţii să le folosească ulterior. Utilizarea acestora trebuie să fie minimalizată şi evitată cu totul, dacă este posibil, pentru a evita şi transmiterea de mesaje conflictuale familiei.

L.b: Unii medici recomanda inceperea diversificarii alimentatiei la sugar de la 4 luni insa Organizatia Mondiala a Sanatatii propune ca aceasta sa inceapa de la de 6 luni. Care este varsta optima totusi?

R.D.:  Laptele matern furnizează toate substanţele nutritive esenţiale de care are nevoie un bebeluş în primele şase luni de viaţă.

La aproximativ 6 luni un copil începe să produca enzime tipice adultului de care are nevoie pentru descompunerea hranei, pentru digestie. Dacă el primeşte alimente solide înainte de a le putea digera corect, îi pot provoca probleme stomacale, iar nutrienţii nu vor fi absorbiţi pe deplin.

Dezvoltarea individuală a bebeluşilor variază şi părinţii sunt cei mai capabili să caute semne că bebeluşul lor ar putea fi gata pentru introducerea alimentelor solide. Alăptarea se continuă în paralel cu diversificarea alimentației.

L.b.: Este necesar ca sanii sa fie mulsi dupa alaptare?

R.D.: Din păcate, există  sugestii  cum că  mulsul laptelui matern ar reprezenta  o parte necesară a alăptării. Nu  este cazul. Mama şi copilul să fie împreună devreme si des pentru a stabili o relație satisfăcătoare și o producție de lapte adecvată.

Mulsul laptelui este necesar numai în cazul în care mama şi copilul sunt separați pentru un motiv oarecare - cum ar fi spitalizarea sau revenirea mamei la locul de muncă - sau pentru a menţine producția lactată în cazul în care bebelușul este în imposibilitatea de a suge  în mod eficient.  Acesta poate fi, de asemenea, utilizat pentru a calma angorjarea sânilor sau pentru  creşterea  ofertei de lapte. Amintiţi-vă, totuşi, că în aceste situaţii, cea mai bună pompă  este copilul.

Eliminarea laptelui din sâni facilitează continua producţie de lapte; invers, lipsa îndepărtării adecvate a laptelui matern  sau staza laptelui tinde să limiteze sinteza laptelui în sâni. Este vorba despre cantitatea şi calitatea suptului bebelușului sau a eliminării laptelui care guvernează sinteza acestuia.

Producţia de lapte reflectă, mai degrabă,  apetitul copilului, decât capacitatea femeii de a produce lapte. Atât  timp cât laptele este îndepărtat în mod regulat din sân, celulele alveolare vor continua să secrete lapte, aproape, pe termen nelimitat.

Sunt rare cazurile în care este necesar ca sânii să fie mulși, dar unele mame optează pentru a mulge laptele matern din diferite motive. Tehnologia modernă a făcut posibil pentru mamă să stabilească, să menţină  şi chiar să mărească cantitatea de lapte cu doar o pompă de sân.

Principiul fundamental al alaptării ar fi: cu cât cererea este mai mare, cu atât oferta este pe măsură.

Unele mame aleg  să se mulgă atunci când  întâmpină dificultăţi în alăptare, mai ales  la începutul perioadei postpartum. Acestea pot avea probleme cu mameloanele care pot fi plate sau inversate, cu mameloanele iritate sau cu angorjarea sânilor. Mamele pot întâmpina dificultăţi în alăptarea unui bebeluș somnoros  sau cu atașarea în mod corect a bebelușului la sân. Unele mame pot avea dificultăţi în a alăpta pentru că au o istorie de abuz sexual. Adesea, aceste femei  doresc să alăpteze şi sunt motivate de mulsul laptelui deoarece vor să-l ofere copilului, chiar dacă încercările lor de a alăpta nu au avut succes.

 

O bogatie de informatii gasiti pe blogul Mami, alapteaza-ma, unde ii si puteti adresa intrebari Roxanei.

Publicat de Ina

Vorbeste-ne despre copii...

Kahil Gibran, vocea araba atat de frumoasa care vorbeste sufletului de parinte... si in acelasi timp sufletului de copil...

Cartea raspunsurilor simple la intrebarile complicate ale vietii, despre copii:

"Copiii vostri nu sunt copiii vostri.

Ei sunt fiii si ficele dorului Vietii de ea insasi indragostita.

Ei vin prin voi, dar nu din voi,

Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.

Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,

Fiindca ei au gandurile lor.

Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul,

Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine,
pe care nu o puteti vizita nici chiar in vis.

Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,

Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.

Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.

Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, 
astfel ca sagetile-i sa poata zbura iute si departe.

Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,

Caci, precul El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic."

Kahil Gibran - Profetul (despre care autorul spunea: "De ce am scris si publicat, oare, atatea carti? Eram nascut, doar, pentru a trai si a scrie o singura carte, o carte a esentelor! Da, am venit pe lume pentru a trai si a suferi, pentru a rosti un singur cuvant, puternic si inaltator.")