Conceptul continuu. Interviu cu Claudia Neacsu – partea I

Un interviu minunat, care m-a ajutat mult la al doilea copil pe care l-am adus pe lume, realizat de http://babydex.wordpress.com. Puterea exemplului este enorma, te sustine si te stimuleaza. Pentru mine, Claudia Neacsu a fost exemplul. Multumesc, Claudia!

De cate ori vi s-a intamplat sa cititi o carte care v-a schimbat viata? Cu trei ani in urma, o proaspata mama aflata in cautarea unei filosofii de crestere a copiilor care sa i se potriveasca, a descoperit o astfel de carte. Nu numai ca respectiva carte a ajutat-o sa traiasca altfel experienta maternitatii, dar a ajutat-o sa se inteleaga mai bine pe ea insasi si pe oamenii din jurul ei. Mamica se numeste Claudia Neacsu, este economist de formatie si locuieste in apropiere de Cluj-Napoca alaturi de sotul ei si de cei doi copii: Eliza, in varsta  de 6 ani, si Stefan, in varsta de 4ani jumate. O femeie foarte activa, Claudia vinde slinguri, acorda consultanta pentru gravide si  in probleme de alaptare, scrie si traduce pentru forumul attachment parenting.ro si are propriul site http://www.cuibarel.ro. Am invitat-o la o discutie despre cartea care i-a schimbat viata: Conceptul continuu, de Jean Liedloff.

Conceptul continuu a aparut in 1975 si este rezultatul a doi ani si jumatate petrecuti de Liedloff explorand jungla sud-americana si studiind modul de viata al unor popoare primitive, in special al indienilor Yequana. Observandu-i pe bebelusii fericiti, care nu plang aproape deloc, pe copiii niciodata nazurosi sau agresivi, pe adultii mereu veseli si impacati cu ei insisi, tanara new-yorkeza a ajuns sa-si schimbe total perceptia despre natura umana.  Prin Conceptul continuu, Liedloff a adus o viziune noua despre ceea ce ne lipseste noua, celor crescuti  in societatea civilizata, pentru a fi fericiti, si despre ce am putea face pentru a schimba aceasta stare a lucrurilor, macar pentru copiii nostri.

DESPRE CONCEPTUL CONTINUU

“Acest continuum uman poate fi definit ca o succesiune de experiente care corespund asteptarilor si inclinatiilor speciei noastre, in conditii asemanatoare cu acelea in care aceste asteptari si inclinatii au aparut. Printre aceste conditii se afla si  un comportament adecvat al individului, precum si un tratament adecvat din partea altor indivizi.

Continuum-ul unui individ este de sine statator, insa constituie si o parte din contiuum-ul familiei sale, iar acesta la randul sau este o parte din continuum-ul clanului, al comunitatii, al speciei, dupa cum continuum-ul speciei umane este o parte din continuum-ul tuturor fiintelor vii. Fiecare continuum are propriile sale asteptari si inclinatii, care s-au format ca urmare a unei experiente anterioare indelungate. Chiar si continuum-ul care cuprinde toate fiintele vii are la baza asteptarea, formata in urma experientei anterioare, de a gasi o serie de factori favorabili in mediul anorganic.

In fiecare forma de viata tendinta de a evolua nu este intamplatoare, ci tine cont de interesele proprii. Evolutia are ca scop o mai mare stabilitate, tradusa printr-o mai mare diversitate, complexitate si deci adaptabilitate.” – Jean Liedloff, Conceptul continuu

Babydex: Cum ai aflat de conceptul continuu?

Claudia Neacsu: Cand fiica mea avea 4 luni am intrat pe forumul de pe parinti.com ca sa ma lamuresc cu (non)constipatia copiilor alaptati exclusiv la san. M-am lamurit si tot citind si scriind pe forum, am facut cunostinta (virtuala) cu Andreina Balog, care mi-a devenit si prietena draga. De la Andreina am aflat despre Attachment Parenting (prescurtat AP) si despre “conceptul continuu”.

Babydex: Ce te-a convins?

Claudia Neacsu: Am intrebat-o pe Andreina, ale carei postari mi-au atras atentia, ceva de genul “In epoca primitiva o femeie facea 12-15 copii. Pe primii cati ii putea creste atasat?”. Mi-a promis raspuns, dar mai intai m-a rugat sa citesc Conceptul continuu de Jean Liedloff. Am citit Conceptul continuu si The natural child parenting from the heart, de Jan Hunt, si m-am lamurit.

Babydex: Ce inseamna Attachment Parenting?

Claudia Neacsu: In loc de “Attachment Parenting” prefer sa vorbesc despre “conceptul continuu”, teorie care m-a convins de fapt si care sta la baza AP. Liedloff sustine ca Dr. William Sears, parintele AP, ar fi plagiat ideile ei si ar fi facut cariera punand aceste idei sub titlul de AP. De cand am aflat asta, prefer sa promovez ideea de “continuum” decat termenul AP.

Babydex: Ce presupune, pe scurt, conceptul continuu?

Claudia Neacsu: Miezul ar fi “continuum family”, unde toata lumea e senina, indeplinindu-si rolul, copiii sunt ingrijiti “perfect”, fara sa-si “domine” catusi de putin parintii, sunt in mijlocul evenimentelor, fara sa fie in centrul atentiei.

Babydex: Continuum presupune purtat, alaptat, dormit in patul parintilor, comunicarea eliminarii etc. Toate sunt indispensabile sau poti alege doar ceea ce ti se potriveste?

Claudia Neacsu: Continuum presupune chiar si o nastere non-violenta, nemedicata, daca avem ocazia, poate chiar o nastere acasa. Evident ca poti alege cate din aspectele de mai sus ti se potrivesc, dar mie mi se pare ca toate au sens doar daca-ti asculti copilul, daca reusesti sa te vezi tu copil, sa-ti imaginezi ce ti-ai dori. Iar ceea ce ti se potriveste la un moment dat nu ramane constant. Pe masura ce cresti, in viata, in relatia cu copilul, in dorinta de a i te potrivi mai bine, ti se largesc limitele, perspectiva, capacitatea de a intelege lumea. Asa ca ajungi sa o intelegi si pe mama care se rasteste la copil (chiar daca nu esti de acord cu ea, dar intelegi ca atata stie ea la momentul ala), si pe mama care-i lasa pe copii sa se joace cu picioarele goale in balti.

DESPRE PURTATUL BEBELUSILOR

“Perioada imediat urmatoare nasterii este cea mai impresionanta parte din viata in afara corpului mamei. Bebelusul simte ca ceea ce il intampina afara este chiar natura vietii. Fiecare impresie ulterioara nu poate face decat sa se suprapuna, intr-o masura mai mare sau mai mica, peste prima impresie, cea din momentul in care nu avea nici un fel de date anterioare despre lumea exterioara. Asteptarile lui sunt cele mai inflexibile pe care le va avea vreodata. Schimbarea prin care trece, fata de ospitalitatea deplina a uterului, este enorma, dar bebelusul a venit pregatit pentru marele salt din uter pana in locul sau din bratele mamei.

Nu a venit insa pregatit pentru nici un alt fel de salt, cu atat mai putin un salt in eter, in non-viata, intr-un cos captusit cu panza sau intr-o cutie de pastic fara miscare, sunet, miros sau senzatia de viu. Ruperea violenta a continuum-ului mama-copil, atat de bine consolidat pe perioada vietii intra-uterine, poate avea ca rezultat, si pe buna dreptate, depresia pentru mama si agonia pentru copil.” – Jean Liedloff, Conceptul continuu

Babydex: Vrei sa lansezi un site despre purtatul copiilor. Ce va contine, mai exact?

Claudia Neacsu: Va fi atat despre slinguri, cat si despre ingrijirea copiilor. Se numeste cuibarel; mi s-a parut o denumire cuprinzatoare pentru un dispozitiv de purtat bebelusii, dar si pentru transmiterea conceptului continuu. Ce poate fi mai placut, mai natural decat sa te cuibaresti in brate la mama? Daca privim din perspectiva copilului, ni se pare absolut normala, dezirabila, acceptabila ideea de a purta bebelusul.

Babydex: Din perspectiva copilului da, dar cat e de evident din perspectiva mamei? Pe lista de lucruri pentru copil de obicei scrie carucior, nu sling sau marsupiu sau wrap. In plus, oricand se gaseste cineva sa te sfatuiasca sa nu “inveti” copilul in brate.

Claudia Neacsu: Mama poate privi din perspectiva copilului, insa din pacate instinctele ancestrale, care i-ar permite sa faca lucrul asta, sunt ascunse sub straturi-straturi de cutume, de traditii si sub mai recenta cedare de responsabilitate catre altii, fie ei medici, educatori, psihologi. Jean Liedloff zice sa nu ne supraincarcam cu vinovatie: suntem asa cum am putut sa fim, cu tratamentele care s-au folosit generatii la rand. Nu stie nici ea ce a rupt continuum (eu indraznesc sa presupun ca proprietatea privata), stie doar ca il putem reinstaura cate putin.

Babydex: Totusi, conditiile in care traiesc membrii tribului Yequana sunt foarte diferite de societatea in care traim noi. In ce masura e aplicabil acest model?

Claudia Neacsu: Intr-un capitol al cartii, Jean enumera si modalitati in care putem sa preluam, cate putin, cat ne tin curelele, din particularitatile de acolo. Si aici totu-i relativ. Nu trebuie nimic, totu-i optional, putem sa aplicam unele principii, daca decidem ca ne sunt folositoare la un moment dat. In timp putem aplica si mai mult, daca decidem sa o facem. Jean a constatat, pur si simplu ca acele comportamente favorizeaza si mentin starea de bine, de impacare a oamenilor, inclusiv a bebelusilor.

Babydex: Pana la urma care era raspunsul la intrebarea cu cei 12-15 copii si disponibilitatea pentru fiecare?

Claudia Neacsu: Copiii se desprind. Fizic se desprind de pe la 6-10 luni, cand incep sa se tarasca, iar de pe la 2-3 ani, de cand le este formata constiinta de sine, se desprind si psihic si isi vad de treaba, nu-i mai stau in carca mamei.

Babydex: Din experienta ta, chiar e posibil sa porti un copil non-stop?

Claudia Neacsu: Se poate non-stop, dar e epuizant daca te impotrivesti, daca gandesti (si-ti spun destui) ca nu ar trebui sa porti copilul asa de mult… Intr-o comunitate continua mai ai la dispozitie bunici, matusi, frati, surori care sa-l mai poarte catva timp pe zi. Dar chiar si asa, intr-o societate ca a noastra, am vazut cum multi se umplu de duiosie cand vad copilul in brate sau dormind pe tine.

Bine, mai este o frica “moderna” ca nu stiu cum sa-l tina. Dar cand realizeaza ca e firesc, toti vor sa tina copilul in brate si uite asa il tine un pic unul, un pic altul, se mai relaxeaza si mama. Nu mai trebuie sa faca nimeni liniste ca sa doarma copilul, cum e cazul cand doarme in patut. Iar bebelusul devine parte din mediul adultilor si e absolut nesolicitant, el are acolo tot ce-i trebuie.

Babydex: Ce diferente ai vazut la Stefan, care a fost purtat, fata de Eliza, care nu a fost?

Claudia Neacsu: Stefan era considerat de prieteni “cel mai linistit bebelus”, le era tuturor drag sa-l tina in brate. Si statea. Eliza a fost si ea linistita, dar eu eram stresata: sa n-o tina mult in brate daca sta bine si jos… idei de-astea preconcepute. De pe la sase luni, dupa ce luasem contact cu ideile AP, am inceput sa o iau in brate la cel mai mic semnal, dar n-am purtat-o in dispozitive ca slingurile.

Bebelusii purtati au rareori colici. Pur si simplu e o placere sa-i vezi. Sunt senini, constienti, atenti parca la tot ce se intampla. N-au adunat asteptarea aia prelungita, nerabdarea aia “sa vina odata cineva sa-i ia sa vada si ei lumea”.

Paradoxal, vrem sa fie independenti cand sunt mici, dar la 15 ani sa ne spuna preocuparile lor… Ce-ar fi sa le satisfacem nevoia de brate la 3-10 kg si nu la 15-20 kg (cat au la 3-6 ani, cand pot sa-si ceara mai vehement drepturile)?

Si mai grav mi se pare cand nevoia este negata cu totul. Ma doare cand ma gandesc cum le astupam gura cu suzeta, sa stea in patut/carut cand sunt bebelusi, iar la 3 ani le spunem ca sunt prea mari pentru brate.

Babydex: Ai mai avut carut la Stefan?

Claudia Neacsu: Da, dar nu l-am folosit decat de vreo 5 ori in total si numai pana la primele semnale ca vrea in brate.

Babydex: Cam pana la ce varsta l-ai purtat?

Claudia Neacsu: Cum spuneam, copilul “se desprinde”. Pana devine mobil, catre la 6-8 luni il porti cat poti de mult, aproape non-stop, dupa aia cat vrea el: incepe sa vrea mult pe jos, sa exploreze (iarasi e cazul sa ne revizuim restrictiile). Acum, intre 1 an si 2 ani, vrea foarte rar in brate, desi i le ofer. Simtindu-se liber, e chiar placuta grija lui: cand vrea e pe jos, cand vrea e in brate.

Ce e mai frumos e ca se aseaza confortabil, nu se lasa greu, de fapt se lasa exact asa ca sa fie comod pentru amandoi. Bebelusii care nu-s purtati (zice Jean Liedloff) se mai zbat, se agita, iti pare greu, incomod sa-i duci in brate.

DESPRE CO-SLEEPING - DORMITUL IMPREUNA

“Suntem intr-atat de orbi incat exista chiar o organizatie in Marea Britanie care se intituleaza Asociatia Nationala a Parintilor Copiilor cu Probleme de Somn. Se pare ca functioneaza pe principiul Alcoolicilor Anonimi, incurajandu-le pe victimele copiilor care urla, oferindu-le intelegerea altor colegi de suferinta si consolari de genul “Pana la urma cresc si depasesc problema asta”, “Faceti cu randul cu sotul/sotia, astfel incat sa poata dormi fiecare in timp ce celalalt e treaz”, “Nu-i dauneaza copilului sa fie lasat sa planga daca stiti ca nu are nici o alta problema”. In cel mai bun caz, vor spune “Daca nu merge nimic altceva, nu o sa ii faca nici un rau copilului daca il lasati sa doarma cu voi in pat”. Nu exista nici macar o sugestie de a  inceta razboiul si a-i lua in serios pe bebelusi care, in unanimitate si cat se poate de clar, spun tuturor unde le este locul”. – Jean Liedloff, Conceptul continuu, Prefata la Editia a II-a

Babydex: Sunt oare si copii care dorm singuri de la inceput, fara proteste, fara sa simta lipsa mamei?

Claudia Neacsu: De ce ar avea nevoie? Suntem fiinte sociale. De ce nou-nascutii, iesiti de la cald, sa vrea sa stea pe un pat ne-viu si sa doarma singuri?

Babydex: Ce se intampla insa daca bebelusul se pliaza foarte bine pe teoria comportamentalista si doarme in patul lui, nu plange cand e lasat jos, accepta cu usurinta sa ramana singur? Care sunt consecintele?

Claudia Neacsu: Cand bebelusul doarme singur, cand nu poate plange, stocheaza in subconstient ideea ca “el nu merita, el nu e in regula”. Mama e obligatoriu buna, pentru ca de ea depinde supravietuirea lui, asadar nu concepe sa-si submineze increderea in ea si atunci isi submineaza increderea in sine.

Babydex: Tu practici co-sleeping?

Claudia Neacsu: Da, noi dormim toti patru in pat de 2m x 2m.

Babydex: Ce masuri de siguranta recomanzi?

Claudia Neacsu: In primul rand le-as spune parintilor sa fie linistiti, senini. Apoi, daca patul e relativ inalt, sa monteze niste brate ca de fotoliu. Patul nostru de 2m x 2m le are pe 1m din latime.

Babydex: Ar mai fi problema plapumilor. Voi cum faceti? Fiecare cu plapuma lui si bebe in sac de dormit?

Claudia Neacsu: 4 oameni cu 2 plapumi. Asa nimeni nu mai e in mijloc, infofolit. Puii in principiu stau acoperiti pana sub brat… cand nu se fataie si se dezvelesc, ca au dreptul sa se si dezveleasca. Am facut in asa fel incat sa fie cat mai confortabil pentru toata lumea, dar au fost si situatii cand am acceptat un pic de disconfort. De exemplu, fataiala seara cand unul era semi-adormit, celalalt se scula in picioare si aproape ca-l trezea si pe primul.

Babydex: Cum ai procedat in situatiile astea?

Claudia Neacsu: Daca unul dintre ei (de obicei Stefan) plangea si nu se linistea nicicum, mergeam cu el in celalalt dormitor. La fel si in diminetile cand Eliza se scoala prima: mergem acolo si mai motaim, povestim, citim. Cu mult calm si rabdare, au ajuns sa fie putine situatiile de genul asta.

Stati pe-aproape pentru partea a II-a a interviului, in care vom discuta despre obstacolele pe care trebuie sa le depasim pentru a ne putea creste copii altfel decat am fost crescuti noi, despre atitudinea sociala innascuta a copiilor, despre babyproofing, eliminarea comunicarii si multe altele.