Lectiile de muzica din copilarie pot amplifica functionarea creierului de-a lungul vietii

Iulia Dorobantu ne-a mai tradus un articol frumos, sper sa va placa concluziile muzicale! 
Sursa: http://www.sciencedaily.com/releases/2011/04/110420112058.htm

Science Daily (20 aprilie, 2011) Se poate ca lectiile de muzica din copilarie sa-si dovedeasca valoarea zeci de ani mai tarziu – chiar si pentru cei care nu mai canta la nici un instrument  – prin mentinerea agerimii mintii pe masura ce oamenii imbatranesc, conform unui studiu preliminar publicat de Asociatia Psihologica Americana.

Studiul a recrutat 70 de adulti cu varstele cuprinse intre 60 si 83 de ani care au fost impartiti pe grupe in functie de nivelul lor de experienta muzicala. Muzicienii s-au descurcat mai bine la mai multe teste cognitive decat cei care nu au cantat niciodata la un instrument sau nu au invatat cum sa citeasca partituri. Aceste descoperiri au fost publicate in jurnalul APA online de neuropsihologie.

„Activitatile muzicale de-a lungul vietii pot constitui un exercitiu congnitiv stimulativ, mentinand creierul in forma si facandu-l mai capabil sa faca fata imbatranirii” a spus cercetatorul  Dr. Brenda Hanna - Pladdy: „de vreme ce studierea unui instrument necesita ani de practica si invatare, poate crea legaturi alternative in creier care pot compensa pentru declinul cognitiv care apare pe masura ce imbatranim.”

Desi s-au facut multe cercetari care sa studieze beneficiile cognitive ale educatiei muzicale la copii, acesta este primul studiu care examineaza daca beneficiile se pot intinde de-a lungul unei vieti, spune Hanna-Pladdy, un neuropsiholog care a condus studiul impreuna cu dr. psiholog cognitivist Alicia McKay la Centrul medical al Universitatii Kansas.

Cele trei grupuri de participanti au inclus

1.indivizi care nu au avut parte de o educatie muzicala;

2. indivizi care au studiat intre unul si noua ani

3. indivizi cu cel putin 10 ani de studiu.

Toti participantii au avut un nivel de educatie si o conditie fizica similara si nu au prezentat semne de Alzheimer.

Toti muzicienii erau amatori care au inceput sa cante la un instrument la varsta de aproximativ 10 ani. Mai mult de jumatate au cantat la pian de vreme ce un aproximativ un sfert au studiat instrumente de suflat cum ar fi clarinetul sau flautul. Un numar mic a cantat la instrumente cu coarde, cu percutie sau din alama (trompeta, tobe, trombon, etc.).

Cei care au studiat muzica la un nivel avansat pe perioadele cele mai lungi s-au descurcat cel mai bine la testele cognitive, urmati de cei care au studiat muzica putin si apoi cei care nu au studiat deloc, reveland o orientare care are legatura cu anii de practica. Persoanele care au studiat muzica la nivel avansat au avut scoruri mai mari, relevante statistic, fata de cei care nu au avut parte de o educatie muzicala la testele cognitive care aveau legatura cu memoria viziospatiala, numirea obiectelor si flexibilitatea cognitiva sau abilitatea creierului de a se adapta la informatii noi.

Functiile creierului masurate de teste in mod obisnuit scad odata cu inaintarea in varsta si se deterioreaza mai mult in cazul bolilor neurovegetative cum ar fi Alzheimer. Rezultatele sugereaza „ca studiul intens al muzicii va avea un efect puternic asupra mentinerii functiilor cognitive de-a lungul vietii si la o varsta inaintata” conchide studiul.

Jumatate dintre muzicienii de nivel avansat mai cantau inca la un instrument dar nu au obtinut rezultate mai bune decat cei care s-au oprit cu ani inainte. Aceasta sugereaza ca "durata studiului muzical a fost mai importanta decat daca muzicienii au renuntat, la o varsta avansata, sa cante la instrument sau nu", sustine Hanna-Pladdy.

„Bazandu-ne pe cercetari anterioare si pe rezultatul studiului nostru, credem ca atat numarul de ani de educatie muzicala cat si varsta la care au fost achizitionate aceste cunostiinte este importanta” spune Hanna-Pladdy. „Sunt perioade importante de maleabilitate a creierului care sporesc puterea de invatare, care fac invatarea unui instrument muzical mai usoara inainte de o anumita varsta si deci au un impact mai mare in dezvoltarea creierului.”

Studiul preliminar a fost corelational, ceea ce inseamna ca, performanta cognitiva mai inalta  a muzicienilor nu putea fi legata concludent de anii de studiu al muzicii.

Hanna-Pladdy care a efectuat mai multe studii asupra subiectului, spune ca este nevoie de mai multe cercetari pentru a explora aceasta posibila conexiune.