Pentru cine crestem copiii pe care i-am adus pe lume? De ce am adus copiii pe lume?
Cateva false idealuri:
Pentru a merge la scoala...
Ce fac la scoala? Sunt invatati ce "trebuie", ce "este bine", ce "este corect" si sunt pedepsiti daca nu se supun. Practic 5 -6 ore pe zi copiii sunt obligati sa faca exact ce li se spune, cu pauze de 10 minute la fiecare 50 de minute. Apoi ei merg acasa sa faca temele pentru scoala, inca 2-3 ore. Total 8 ore pe zi.
Pentru ca sa se uite la desene animate...
O mamica spunea ca daca nu ii ofera copilul ei desenele animate la moda, copilul nu se va descurca in societatea copiilor de varsta lui, necunoscand personajele din desenele animate la moda.
Sa se uite la TV?
Recent am auzit un copil in curte speriat tare de stirile de la TV - nu mai vroia sa stea singur afara de teama ca ar putea aparea un caine, si el tocmai vazuse la stiri un caine care muscase un om, iar omul murise.
Pentru aparente
Ne infatisam in fata copilului cum am dori sa fim, ii spunem tot felul de povestioare placute lui, ca sa nu il suparam, ca sa il putem dirija dupa nevoile de moment.
Pentru a implini idealurile parintilor
Fara sa isi dea seama, fiecar parinte spera in adancul lui ca visele lui vor fi implinie de copil, ca el va face tot ce el nu a reusit.
Pentru societate
Parintii doresc copilului sa aiba cand va creste mare un serviciu "bun" sa aiba un salariu "bun", sa aiba tot ce parintii "nu au".
Pentru societate
Parintii doresc copilului sa aiba cand va creste mare un serviciu "bun" sa aiba un salariu "bun", sa aiba tot ce parintii "nu au".
Cat se mai joaca copilul introdus in sistem?
Cat
se mai joaca in aer liber, liber de restrictii, liber sa isi
murdareasca hainele, sa alerge, sa sara, sa se catere? Unde au disparut
aceste bucurii simple?
Este bine si cu nota 7? Poate fi bine si cu nota 6? Ce inseamna notele de fapt?
Copilul a venit pe lumea aceasta sa isi traiasca viata, sa iubeasca, sa fie fericit!
Cati parinti doresc simplu ca sa fie copiii fericiti?
Cati parinti ati auzit oftand: "ah, copilul meu a fost trist azi", sau "o, copilul meu nu este fericit, nu stiu ce s-a intamplat".
Cum ar fi daca parintele ar fi prietenul - fratele copilului?
Cum ar fi daca increderea reciproca copil - parinte nu s-ar baza pe control ci chiar pe prietenie reala si iubire neconditionata?
In incheiere doua proverbe:
"Cei mai severi judecatori sunt copiii nostri."
"Nu e satisfactie mai mare ca aceea de a invata si o cauza mai onorabila ca aceea de a-ti invata copiii."
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei vin prin voi, dar nu de la voi. Şi deşi ei sunt cu voi, ei nu vă aparţin.
RăspundețiȘtergerePuteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre/Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul/Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să îi faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri." - "Profetul" Khalil Gibran
Multumesc pentru frumoasa aducere aminte... este si pe blog aici: http://mama-in-era-varsatorului.blogspot.com/2011/06/vorbeste-ne-despre-copii.html
RăspundețiȘtergere