Zaharul

De ce se produce zaharul?

De ce zaharul a ajuns in toate alimentele din magazine: de la patiserie (paine, cornuri, biscuiti) la mustar si in toate conservele?
Te-ai gandit ca viata fara zahar este posibila?

Cea mai folosia glucida a prezentului este zaharul!

Ce contine zaharul? 100% zaharoză.

Boli legate direct de consumul de zahar:

hiperaciditate

hipertrigliceridemia,
oboseala,

diabet,

ingrasare si obezitate,

dereglaje intestinale (constipaţie, uneori diaree, tranzit intestinal greoi),

osteoporoza,

scăderea voinţei,

scaderea memoriei,

impotenţa,

afecţiunile dentare,

nevrozele,

ameteli.

Zaharul este utilizat in Europa de peste o suta de ani devenind aliment de baza dupa Primul Razboi Mondial.

Din radacina sfeclei de zahar, care contine 17.5% zaharoza, sau din trestie de zahar, se obtine prin procese tehnologice zahar cristalizat, prin eliminarea tuturor subtanţelor organice străine, mai ales a betainei (substanţă azotată benefică omului) dar şi al a altor substanţe (aminoacizi, celuloză, pectine, săruri minerale, enzime, rafinoză, etc). Prin această prelucrare, se pierd mai mult de 30 de elemente chimice şi mai bine de 10 structuri moleculare esenţiale pentru organismul uman.  În forma tehnologică  finală, zahărul alb, fie că este tos sau pudră, contine doar zaharoză.

In fiecare planta aceste elemente vitale sunt prezente in cantitati suficiente pentru a ajuta la metabolizarea (asimilarea) formelor de zaharuri prezente intr-o planta. Lipsa acestor enzime determina insuficienta asimilare a zaharurilor. Asa se formeaza acid piruvic si alte substante anormale din grupa zaharurilor. Acidul piruvic nu se elimina total ci se acumuleaza la nivelul creierului si al sistemului nervos, iar zaharurile anormale ajung in celulele rosii din sange. Acesti metaboliti toxici deranjeaza procesul de respiratie al celulelor, astfel ca acestea nu reusesc sa obtina suficient oxigen pentru a functiona normal si mor. Asa apar bolile degenerative.

Zaharul ofera celule goale, fara paleta de enzime, minerale si vitamine naturale organice care s-au pierdut in procesul de rafinare a zaharului. Mai mult, consumul zaharului este mai rau decat daca nu s-ar consuma nimic, pentru ca goleste corpul de aceste enzime, vitamine si minerale care sunt cheia metabolizarii zaharurilor, dar sunt necesare si in procesele de eliminare a componentilor toxici paraziti.

Dorind echilibrul substantelor, organismul "forteaza" pastrarea acestui echilibru prin consumarea rezervelor normale de enzime, vitamine si minerale organice, prezente in corp (de exemplu calciu este luat din oase si se poate ajunge la decalcifieri osoase etc.).

Zaharul alb afecteaza fiecare organ din corp. 
La inceput, zaharul este depozitat in ficat sub forma glicogenului, apoi ficatul se umfla ca un balon. Cand ficatul este plin pana la refuz, surplusul de glicogen se intoarce in sange sub forma de acizi grasi care ajung in fiecare zona a corpului si se depun in cele mai inactive parti: abdomen, solduri, piept. Cand si aceste zone sunt pline, acizii grasi se depoziteaza in zonele active ale corpului: inima si rinichi, care incep sa-si reduca din activitate. Intregul organism ajunge sa sufere intens: creste tensiunea arteriala, este afectata activitatea sistemului nervos parasimpatic - organele care sunt guvernate de acesta (cum este creierul mic) devin inactive sau paralizate.

Sistemul circulator si cel limfatic au de suferit, iar calitatea celulelor rosii scade. Apare o abundenta anormala de celule albe iar procesul de anabolizare, de creare a celulelor, scade.

Puterea de imunizare (lupta impotriva factorilor agresivi) si de toleranta a corpului se reduce dramatic, astfel ca cele mai normale situatii (frig, canicula, microbi, tantari) provoaca stari grave.

Zaharul alb excesiv are un efect devastator asupra creierului. Secretul unei functionari optime a creierului este acidul glutamic, o componenta vitala prezenta in foarte multe vegetale. Vitaminele din grupa B ajuta la divizarea acestui acid in componente complementare (antagonice) care asigura functia de control a activitatii creierului. Vitaminele B sunt fabricate si de bacteriile simbiotice aflate in intestine. Cand apare zaharul rafinat, aceste bacterii mor, astfel ca "fabrica" interna de vitamine B produce mult mai putin decat ar fi necesar corpului.

In raport cu mărimea cantităţii de zahăr, urmează reacţia adversă, de recul: după fiecare metabolizare a zahărului, consumul din rezervele organismului generează o şi mai mare oboseală şi somnolenţă. În acest moment, glandele pancreatice sunt intens stimulate, deci secretă prea multă insulină, ceea ce duce, implicit, la o reducere a zahărului din sînge sub nivelul mediu admis, de unde şi instalarea stării de oboseală accentuată. 

Cercetari pe tema efectelor zaharului asupra organismului:

***In 1958, revista Time a aratat ca un biochimist de la Universitatea Harvard, impreuna cu asistentii sai, au realizat timp de 10 ani experimente cu soareci, sponsorizate de Sugar Research Foundation cu suma de 57.000 USD. Scopul era de a gasi explicatia aparitiei cariilor dentare datorate consumului de zahar, si a modalitatilor de prevenire.

Au fost necesari 10 ani pentru a descoperi ca nu exista nici-o metoda de a preveni cariile dentare, daca se consuma zahar. Cand echipa de cercetatori si-a prezentat concluziile in revista "Dental Association Journal", sponsorizarea a incetat. Sugar Research Foundation si-a retras ajutorul financiar.

***Sir Frederick Banting, co-descoperitorul insulinei (de fapt, insulina a fost descoperita de Nicolae Paulescu - nota AIM) arata in 1929 ca diabetul era foarte raspandit printre proprietarii plantatiilor de zahar din Panama, mari consumatori de zahar rafinat. In schimb, muncitorii de pe plantatii, care nu-si permiteau decat sa mestece trestia de zahar, nu sufereau de diabet.

***In anii 1930, dr. Weston Price, dentist din Cleveland, Ohio, si-a inceput cercetarile calatorind in toata lumea, din tinuturile eschimosilor, pana in marile sudului, din Africa pana in Noua Zeelanda. Volumul sau, "Nutritia si degenerarea fizica: o comparatie a obiceiurilor alimentare primitive si moderne si efectele lor", ilustrata cu sute de fotografii, a fost publicata in 1939. Concluzia devastatoare la care a ajuns dr. Price era una simpla: oamenii care traiesc in conditii asa-numite "primitive" aveau dentitie sanatoasa si o stare generala buna. Ei se hraneau cu alimente naturale, nerafinate, care proveneau din habitatul lor local. De indata ce incepea importul de alimente "moderne", rafinate (ca rezultat al contactului cu "civilizatia"), se observa degenerarea fizica care avansa pe parcursul unei singure generatii.

Bibliografie:

http://www.bioterapi.ro/dictionar/index_alimentar/index_alimentarZahar_rafinat.html

http://www.evenimentul.ro/articol/zaharul-alb-face-mai-mult-rau-decit-bine.html

http://www.armonianaturii.ro/Zaharul-rafinat-%28alb%29-cea-mai-dulce-otrava.html*articleID_431-articol