Interviu de poveste cu Sorina Opreanu

 Va aduc in dar un interviu de poveste cu o femeie deosebita, pe care sper sa o indragiti si voi si sa aveti ocazia sa o intalniti, acum ca s-a stabilit in Romania, din nou, acasa.


Mama in era varsatorului: Sorina, spune-ne cate ceva despre tine: unde te-ai nascut, pe unde ai trait, ce scoli ai urmat in viata?
Sorina Oprean: M-am nascut la Bucuresti si am locuit aici pana in 1990 cand am plecat in Spania. Acolo l-am cunoscut pe sotul meu si am stat 21 de ani in diferite orase spaniole. Si copiii nostri tot acolo s-au nascut si si-au petrecut copilaria.
Cand eram in Romania am inceput facultatea de Arhitectura, dar nu am apucat sa o termin. In Spania, la putin timp dupa nasterea copiilor, am intrat intr-un cor amator si am inceput sa iau lectii de canto. Si acum inca mai invat si dau examene printr-un sistem englezesc.
 
Mama in era varsatorului: Despre familia ta ne poti spune cateva cuvinte?  
Sorina Oprean: Parintii mei au fost destul de prezenti in educatia noastra - mai ales mama - poate si din cauza asta consider ca educatia mea s-a facut mai mult acasa, pana la urma. De la tatal meu, in mod curios, am mostenit acest nonconformism de care sunt "acuzata" uneori; un nonconformism pe care el nu a dorit sa ni-l transmita mie si sorei mele, dar l-am trait zi de zi de cand ne-am nascut.
Asa incat cand l-am cunoscut pe sotul meu eu aveam oarecum caracterul format - am invatat foarte multe si de la el - si ne-am completat reciproc, am descoperit cand s-au nascut copiii ca aveam ideile clare in ceea ce priveste educatia lor. Vreau sa spun ca amandorura ne placea sa fim calmi si rabdatori cu copiii, si ne era clar ca nu doream o educatie agresiva, coercitiva pentru ei.
 
Mama in era varsatorului:  Ai nascut natural? Ti-ai alaptat copiii?  
Sorina Oprean: Da, am nascut natural, prima para la spital unde experienta a fost foarte neplacuta si destul de negativa. Personalul sanitar si in general spitalul nu sunt pregatiti sa satisfaca necesitatile viitoarelor mame, ei isi urmeaza propriul lor protocol fara a tine cont de natura fiziologica a procesului de nastere, de unde apoi apar intotdeauna complicatii. In cazul meu a fost nevoie de forceps, din fericire, nu s-a intamplat nimic altceva mai grav.
A doua oara am nascut acasa, la domiciliu. M-a asistat un mamos (nu medic, ci asistent cu pregatire speciala la scoala de moase) si nasterea a fost minunata.
Da, i-am alaptat timp de 4 ani si jumatate, o experienta extraordinara si foarte benefica pentru toti si pe termen scurt, dar si lung.
 
Mama in era varsatorului: Cine a fost cu ideea de a nu da copiii la scoala de stat?  Sorina Oprean: Eu. Am citit intr-o revista la un moment dat despre o organizatie in Spania care se numea "Crestem fara scoala" si asa am aflat ca unii parinti isi invata copiii acasa. Ai mei aveau 4 si 2 ani, respectiv, in perioada aceea si eu, care deja ma gandeam cu groaza la ziua in care va trebui sa ii duc la scoala (in Spania varsta considerata "obligatorie" este la 6 ani) am fost extrem de interesata de aceasta optiune. Am intrat in contact cu organizatia respectiva si am inceput sa ma documentez, sa citesc, sa caut alte familii, i-am vorbit sotului meu de aceasta idee si el, desi usor reticent, nu a respins-o, s-a aratat de acord sa ne informam si sa incercam, lucru pentru care nu ii pot multumi indeajuns: faptul ca mi-a dat un vot de incredere si ca m-a sprijinit in aceasta alegere pentru mine a fost extrem de important atunci.
 
Mama in era varsatorului: Cum este o zi din viata voastra alaturi de copii, Sorina? 
 Sorina Oprean: Nu stiu cum sa o descriu, e viata noastra de zi cu zi, copiii au deja propria lor disciplina si isi vad de treaba de multe ori fara sa intervenim noi, dar exista si momente in care ii mai stimulam ori eu, ori tatal lor; sunt inca dependenti de noi - acum au 18 si 16 ani, respectiv - si e normal sa ne ocupam inca destul de activ de ei. Insa evident sunt foarte autonomi din multe puncte de vedere.
Vorbim mult impreuna, ne povestim una si alta, explicam, pregatim diferite activitati casnice, iesim ca sa vizitam sau sa ne plimbam; pe de alta parte si ei, ca tinerii, si noi, parintii, iesim mult separat, fiecare la activitatile preferate (concerte, cinema, plimbari, o iesire cu prietenii). Isi petrec si mult timp singuri - normal la varsta asta, pe de alta parte - dar cand simt nevoia ne cauta, noi suntem intotdeauna alaturi la cerere.
 
Mama in era varsatorului: Ai avut timp sa lucrezi sau te-ai dedicat educatiei copiilor?   Sorina Oprean: Inainte de a se naste copiii am lucrat in mod ocazional, o data la o tipografie la sectia de machetare, in alta ocazie ca secretara si organizatoare pentru un turneu al orchestrei unde lucra sotul meu, dar cand s-au nascut copiii a fost mult mai practic sa stau cu ei si sa ma ocup de cresterea si educatia lor. Ne-am descurcat foarte bine asa, iar dupa cativa ani, cand mai crescusera, am avut timp sa mai lucrez si de acasa, ca traducatoare. In 2003 am infiintat impreuna cu alti parinti asociatia de parinti HS Asociación para la Libre Educación in Spania unde am fost activa si in directiva si ca presedinta.
Acum sunt profesoara la un curs on-line de Pedagogia Alba in Spania si ma ocup in general cu raspandirea acestui curent inovator in pedagogia actuala.  

Mama in era varsatorului: Cum te-ai pregatit pentru a face scoala acasa cu copiii?  
Sorina Oprean: Of, m-am pregatit tare mult la inceput chiar dinainte de a se naste, chiar daca nu stiam atunci ca ii vom educa acasa: am cumparat carti, si din Romania, si din Spania, si eram deja hotarata sa ma ocup foarte mult de fiecare manual in parte impreuna cu ei…. pana cand am vazut ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ!! Am renuntat la orice incercare de a conduce procesul lor de invatare si m-am lasat dusa de instinct: asta a fost cea mai buna pregatire pe care am avut-o.
Copiii au propriul lor mod de a creste si a se dezvolta, de a asimila cunostinte si a invata, si cand mi-am dat seama in mod instinctiv ca e mai bine sa respect acest proces am renuntat la toate ideile mele coercitive invatate in copilarie. A invata e un proces viu, biologic, nu e un mecanism previzibil. Sunt implicate multe elemente: emotii, memorie, hormoni, intelegere, timp si odihna, activitati, joc, explorare. Toate acestea fac ca procesul invatarii sa fie plin de succes sau nu, nu e ceva masurabil si nici previzibil. Important e respectul pentru desfasurarea lui, oricum ar avea loc, si pe de alta parte, sprijinul inconditional al parintilor. Am cunoscut cazuri de copii cu dislexie - gresit considerata o "boala" - care invatau minunat si cu mult spor o data ce se recunostea felul lor de a invata, foarte diferit de cel cu care suntem obisnuiti de educatia conventionala, si o data ce era sprijinit si alimentat de catre parinti si profesori.
 
Mama in era varsatorului: Cum este privita educatia acasa in alte tari?   
Sorina Oprean: Depinde de tari. In tarile anglo-saxone e ceva normal, desi este vorba totusi de o minoritate. In alte tari incepe cu respingerea totala - Germania - pana la acceptarea ca pe ceva oarecum ciudat, dar in limitele "normalului", cum ar fi in Spania sau in Romania.
 
Mama in era varsatorului: De ce te-ai intors in Romania? Ce ne-ai adus de departe? Ce este pedagogia alba?   
Sorina Oprean: Am venit in Romania in urma dorintei sotului meu care visa de mult sa cunoasca mai bine tara. Am tot venit in vacante, dar nu aveam timp niciodata sa stam mai mult de o luna. Sotul meu s-a pensionat de curand si a dorit sa petreaca mai mult timp aici. Insa nu era viabil din punct de vedere economic sa intretinem doua case (una in Spania si alta in Romania) asa ca pana la urma am facut "saltul" si am luat decizia sa ne mutam aici.
Pedagogia Alba e un program de coaching educational care isi are originea in Spania in care colegii mei si eu dorim sa impartasim tot ceea ce am invatat si aplicat de-a lungul multor ani de experienta ca parinti homeschooling, profesori, comunicatori si formatori. E un proiect global de lunga durata cu care dorim sa contribuim la schimbarea indispensabila in educatia copiilor bazandu-ne pe respectul fata de ritmurile lor maturative, fata de emotiile lor si fata de invatarea creativa ce ne este proprie ca specie.
 
Mama in era varsatorului: Ce inseamna HS? Ce inseamna US?  
Sorina Oprean: Homeschooling, tradus in mod literal, inseamna Scolire acasa. Unschooling inseamna Nescolire. Tin insa sa precizez ca in literatura de specialitate anglo-saxona s-a impamantenit de mult termenul Home Education sau Home-based Education, caci multi parinti nu se identifica nici cu Scolirea acasa (caci nu folosesc structura scolara conventionala), nici cu Nescolirea (caci totusi au o structura oarecum organizata). Din aceasta cauza folosesc si eu mult expresia "educatia acasa".
Scolirea acasa presupune urmarea unei programe scolare, dar acasa.
Nescolirea e un proces mai liber, se urmeaza in mod exclusiv procesele de maturizare cognitiva si interesele copilului. In engleza au si alta expresie pentru a defini aceasta optiune, Child centered Education, Educatie centrata pe copil. E o educatie foarte naturala, foarte apropiata de necesitatile noastre reale ca si fiinte umane si mamifere. E bazata pe conversatie intre adulti si copii, pe joaca si odihna multa, pe explorare, si pe intrebari (copiii) si raspunsuri (adultii). Nu exista raspunsuri fixe, nu exista materii, totul se invata in mod transversal si paralel, ideile sunt interconectate conform "efectului Medici" si se asimileaza mult mai usor si mai trainic.
 
Mama in era varsatorului: Esti multumita de cum s-au dezvoltat copiii tai? Ei sunt multumiti?  
Sorina Oprean: Da, suntem toti multumiti! 

Mama in era varsatorului: Ce calitati ar fi bine sa isi dezvolte un parinte care face HS cu copiii?  
Sorina Oprean: Respectul si rabdarea. Acceptarea ca nu le stim pe toate, nu avem raspunsuri pentru tot ce exista pe lumea asta si ca putem sa le cautam impreuna cu copiii.
 
Mama in era varsatorului: Ce sfaturi ai pentru parintii care isi doresc sa faca HS sau care au inceput HS in Romania?  
Sorina Oprean: Sa incerce sa vada in copiii lor niste maestri, niste indrumatori. Copiii sunt indrumatori, numai tinand cont de reactiile lor si deja poti deveni un profesor excelent, nu numai pentru copiii tai, pentru oricine!
Reactia unui copil la ceea ce ii povestesti sau ii explici e un feedback imbatabil.

Multumesc mult, Sorina, ca ti-ai deschis sufletul in fata noastra! Dumnezeu sa iti binecuvanteze pasii si in continuare!