joi, 19 noiembrie 2015

Azi rad din nou


Azi am ras... si cumva m-am speriat. Unde a fost zambetul meu pana acum? Si nu vorbesc de zambetul acela de la suprafata suprafetei, acea pluta de salvare cu care te arunci in fluviu sperand sa scapi.
Panica ingheata tot. Spaima comprima ganduri, trimite la mii de kilometri de tine chiar sinele tau. Frica. Frica de moarte. 
M-am bucurat filosofic ca inca mai este samanta de zambet adevarat si pofta de joc in mine.
Ma uitam la rasul meu poznas si nu imi venea sa cred. Zambetul nu murise.
Nimeni si nimic de fapt nu ne poate distruge bucuria naturala din interiorul nostru... decat doar noi uneori aruncam in pivnita speranta.
Azi am ras si m-am jucat.
Este soare afara, si ii primesc cu drag razele si in sufletul meu. Las lumina sa patrunda in templul meu, in adanc, si totul se libereaza, se detensioneaza.
Armonie, zambet si culoare... spatiu, timp si soare!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu