Imi plac desenele animate... cred ca imi placeau si mai mult inainte de a avea copii, imi placeau ironiile, rautatile, bataile... nu stiu de ce, eram acolo, in acele emotii si stari.
Apoi cumva am crescut, au trecut anii, au venit copiii in familia mea si am inceput sa ma transform. Din nou si din nou.
Am cautat si caut desene animate si filme care sa imi reflecte modul de a gandi, principiile de viata, drumul meu. Doresc, ca orice parinte, sa le transmit copiilor informatiile acumulate, experienta mea de viata, asa cum este ea, eu desigur o consider minunata.
Si am deschis televizorul, internetul, site-urile care abunda in desene animate pentru copii cu cronici extraordinare, recomandari peste recomandari.
"Valorile" pe care gasesc permanent in desenele animate moderne:
imperechere,
lupta,
competitie,
agresivitate ,
violenta verbala si fizica,
accent exagerat pe exterior: trupuri "perfecte" , slabe, machiate,
limbaj vulgar, injuraturi,
monstrii.
Valorile pe care mizez eu:
familie,
iubire,
adevar,
armonie,
lumina,
prietenie.
Unde este copilaria?
Unde sunt copiii care se uita pe geam, pierd ore in sir pe afara la joaca? Da, traim alte vremuri, si da, noi, parintii, participam, chiar si prin absenta uneori, alteori prin iubire, sustinere si joc si voie buna la cresterea copiilor nostri.
Sa ne invatam copiii jocul armoniei, al bucuriei si prieteniei.
Sa cautam filme educative in care sunt promovate familia, linistea, armonia si prietenia.
