http://www.rfi.ro/articol/emisiunile-rfi-ro/alaptarea-romania-informatii-gresite-invechite
Un articol reusit!
Cateva extrase cu indemnul calduros sa parcurgeti tot materialul:
România e la coada clasamentului european în ce priveşte alăptarea. Doar
12% dintre copii sunt hrăniţi exclusiv la sân în primele 6 luni de
viaţă, aşa cum recomandă Organizaţia Mondială a Sănătăţii, UNICEF şi
clinicile de pediatrie din lume. Deşi la nivel global şi european, rata
de alăptare este în creștere, în România, trendul este negativ. Spre
comparație, următoarea cea mai mică rată de alăptare exclusivă din
Europa este de 53%, în Irlanda. În țările nordice rata alăptării
exclusive se cifrează în jurul valorilor de 89-94%.
Când ar trebui să înceapă informarea mamei cu privire la alăptare?
E foarte important ca documentarea cu privire la alăptare să înceapă în
timpul sarcinii, nu după. Medicul ginecolog e cel care ar trebui să
ofere primele informaţii femeii însărcinate. Apoi, imediat după naştere,
asistentele şi medicul de la neonatologie sunt cei care ar trebui să
sprijine şi să informeze mamele. Ar fi ideal ca în maternitate să existe
chiar un consultant în alăptare, dar aşa ceva nu prea există.
Ce se întâmplă e că multe mame îşi dau seama după naştere că nu au
acordat destulă atenţie documentării în ce priveşte alăptarea. Apar
probleme şi nu ştiu ce să fac, nu ştiu nici la cine să apeleze.
Majoritatea nu ştiu cum funcţionează sânul, cum se produce laptele
matern… E foarte important să ştim asta, pentru că dacă ştim asta, o
mare parte dintre probleme se rezolvă de la sine.
Când ar trebui să înceapă alăptarea? Întreb în contextul în care
majoritatea mamelor din România îşi văd copilul la ore bune după naştere
– uneori 12 ore, alteori 24 sau chiar 48 de ore…
Alăptarea ar trebui să înceapă atunci când vrea copilul. Dar cum să
ştim când vrea copilul dacă el nu e lângă mamă? În România, alăptarea
începe atunci când vrea medicul. Din păcate, în maternităţile noastre,
ai impresia că din momentul naşterii copilul aparţine spitalului sau
asistentelor. Mama e convinsă că ea trebuie să se odihnească… Sigur că
mama poate alege. Dacă e o alegere informată a mamei de a nu-şi primi
copilul decât la o zi sau două după naştere, e alegerea ei şi trebuie
respectată. Dar ar fi bine să ştie avantajele şi dezavantajele. Ori asta
nu se întâmplă foarte des. Alegerea e influenţată de medic şi e făcută
în necunoştinţă. Procedura ideală e ca imediat după naştere, copilul să
fie pus pe burta mamei. Există un instinct al copilului de a-şi căuta
hrana. El începe să se târască cu pumnii şi cu picioarele, împinge în
coapsele mamei, apoi pe abdomen, ajutând în felul ăsta uterul să îşi
revină după naştere… iar în final ajunge singur la sân şi începe să
mănânce. E aşa-numitul breast crawl, hai să îi spunem în româneşte
târâşul către sân. E atât de puţin cunoscută această practică
recomandată de organismele medicale internaţionale, încât nici nu are o
traducere oficială în româneşte… Ca să se întâmple, e important ca
bebeluşul să nu fie luat de cadrele medicale pentru a fi şters şi a i se
întâmpla alte lucruri... ci să aibă contact cu mama lui, piele pe
piele. El se va ghida şi după miros şi îşi va recunoaşte mama, va şti
unde e pieptul ei.
Până la ce vârstă ar trebui alăptat un copil?
Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptare exclusivă până la
vârsta de 6 luni. Adică până la această vârstă, copilul să nu primească
nimic altceva decât laptele matern. În România e gravă situaţia: doar
12% dintre mame fac asta. Iar apoi, să fie alăptat până la vârsta de doi
ani sau atâta timp cât mama şi copilul doresc. Există şi copii mai mari
care sunt alăptaţi, uneori în tandem cu fraţii lor mai mici. Este
normal şi firesc, atâta timp cât ei cer să fie alăptaţi, iar mama
doreşte să îi alăpteze. Sigur că un copil mare nu e alăptat ca unul de
două luni. E o înţărcare treptată, în funcţie de dorinţa copilului…
Alăptarea exclusivă în primele 6 luni e foarte redusă pentru că mamele
nu sunt informate şi susţinute...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu