Viata mi-a daruit cadoul despartirii de jumatatea mea...
Cea mai grea despartire... mult mai dificila decat separarea de tata, bunici, strabunici, unchi, profesori, prieteni... Am simtit ca ma sfarm, a durut fizic, am fost atrasa sa plec si eu...
Dar e un cadou intr-un fel, e un salt in gol in care reinveti sa cazi, sa te ridici, sa zbori, iti reconstruiesti aripi...
Multumesc lui Dumnezeu pentru bratele puternice cu care ma tine vertical!
Descopar altfel lumea, vad si simt diferit, dau mai usor, primesc mai usor... dau mai mult, primesc mai mult...
Dureaza o respiratie sa pleci... ce fac cu respiratiile mele? Iubesc... si trimit dragostea mea, atat de multa, pana la cer si inapoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu