le va place copiilor la scoala?
cum este la scoala?
cine va avea grija de copiii mei la scoala?
ce vor invata copiii la scoala?
scoala il va apropia sau ii va indeparta pe copii de familie?
vor fi fericiti copiii la scoala?
cat timp vom fi impreuna in timpul zilei?
Imi amintesc ce lung era drumul dus si intors de acasa spre scoala si de la scoala spre casa...
Imi amintesc ca de multe ori ma trezeam si nu stiam unde sunt ...
Imi amintesc plimbarile cu gradinita, doi cate doi, si grija mea perpetua de a nu ma pierde de grup, de invatatoare, de ingrijitoare...
Imi amintesc de eternele poezii pe care le repetam, memoram, de roluri care nu imi spuneau nimic in spectacolele cu costumatii diferite, care nu imi spuneau nimic...
Imi amintesc de nenumarate lucrari de control, de scoaterea la tabla de atatea ori, de deschiderea catalogului... teze, examene...
Imi amintesc de liceu, de limbajul diferit si dur al colegilor de la liceu...
Imi amintesc de atatia profesori reci pe care ii interesa doar sa ne dicteze la infinit munti de informatii care de fapt nu ma interesau...
Imi amintesc de ironia si rautatea cu care ne vorbeau profesorii la facultate...
Imi amintesc de cele 6 luni in care am dat interviuri dupa terminarea facultatii pentru a gasi un loc de munca, si peste tot mi se spunea ca nu am experienta, ca nu ma voi putea trezi la ora 8.00... si in final am intrat la o firma printr-o relatie... unde aveam exact salariul femeii de serviciu din firma respectiva desi eram inginer...
Ce imi aduc aminte cu drag?
Un profesor de romana care ne vorbea tot felul de lucruri frumoase de drumetiile pe munte...
Imi amintesc cu drag de concertele corale scolare...
Imi amintesc cu drag de prima profesoara de pian...
Imi amintesc cu drag de primele ninsori din fiecare an, imi place iarna...
Imi amintesc cu drag de partiturile de pian...
Imi amintesc de finalul de an scolar, cand se dadeau premiile si stiam ca urmeaza VACANTA!
Voi ce va amintiti? Ce v-a adus bucurie in toti anii multi de scoala?
http://www.youtube.com/watch?v=rgJ4vsywQPg
DOAR ALTFEL - Adrian Berinde
Ce văd eu, nu-i lumea mea...
Ce simt eu, e altceva...
Toate s-au schimbat și s-au transformat.
Ce păcat! Ce păcat!
Nu mai văd ce-i de văzut,
Sunt mai orb ca la-nceput.
Mă întorc-napoi, sus pe luna mea,
Chiar aşa, chiar aşa ...
M-am plimbat prin alte vieţi,
Au aceleaşi dimineţi.
Nu-s de pe pământ, stau la mine-n gând.
Am să-i vând, am să-i plâng...
Unde sunteţi, fraţii mei?
Cei care ne-aţi creat zei...
V-aţi ascuns de noi, suntem ca şi voi,
Voi ca noi, noi ca voi...
Până nu vom şti să aprindem lumina
Care ne-a ţesut înainte de-a fi,
Vom trăi degeaba, aruncându-ne vina
Peste anii care dispar într-o zi.
Norii merg cum bate vântul,
Dintr-un val ne ia cu el,
Când vom reveni, n-om mai fi la fel,
Doar altfel... Cum altfel?
Până nu vom şti să aprindem lumina
Care ne-a ţesut înainte de-a fi,
Vom trăi degeaba, aruncându-ne vina
Peste anii care dispar într-o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu