Educatia copiilor

Voi credeţi mereu în Iubire? Voi vă bucuraţi mereu de ea?

O, dragii mei! Nu toţi îşi înţeleg copiii. Nu toţi părinţii pământeni îşi educă copiii în iubire supremă. De când începe educaţia voastră? Căci copiii sunt un dar de la Dumnezeu, iar educaţia lor începe dinainte de naşterea pe acest pământ. Ei vin deja formaţi, deja învăţaţi în tot ce s-a aşezat în fiinţa lor, căci ei şi-au dorit să vină pe pământ. Dar voi, părinţii, gândiţi la ce dar primiţi de la Dumnezeu prin aceste spirite înalte ce vin pe pământ. Căci nici un părinte nu trebuie să uite că acest copil, acest spirit ce vine, nu este o proprietate pentru el, chiar dacă Dumnezeu i l-a lăsat temporar în grijă.

Nu comparaţi niciodată copiii voştri cu alţi copii, făcându-vă apoi griji din cauza diferenţelor sesizate. Fiecare copil are personalitatea sa, are rolul lui. Fiecare copil îşi manifestă propria individualitate. Primii zece ani din viaţa copilului sunt deosebiţi de importanţi, pentru că toate celulele nervilor cranieni îşi continuă procesul de dezvoltare. Şi părinţi, îndeosebi mame, de-i observaţi atent vă puteţi da seama ce-şi doreşte fiecare copil sau care este semnificaţia acţiunilor lui.

          Urmăriţi îndeosebi copiii, ca să-i înţelegeţi mai bine! Apoi alegeţi şcoala, grădiniţa ţinând cont de perspectiva lui, nu a ta, tată şi mamă. La vârste mici, doi, trei, patru ani copiii îşi exprimă deja propriile preferinţe. Tatăl sau mama au rolul de a le asigura copiilor informaţiile corecte, lăsându-i apoi să ia propriile lor decizii.

          Nu folosiţi niciodată expresii negative de genul: „Nu face asta!”, „Nu este bine să faci asta!”. Folosiţi întotdeauna expresii pozitive! Încercaţi să-i apropiaţi pe copii de voi spunându-le: „Ar fi bine să înţelegi că e bine să faci aşa”. Sau: „Ce-ar fi să încercăm să facem aşa?” , aducându-i copilului şi vouă mame şi taţi gândirea pozitivă. Copilul, dragi mame şi taţi, nu trebuie tratat ca un copil. Trataţi copiii ca pe spirite! Pentru că vedeţi voi, copiii sunt deja o personalitate bine închegată, căci ei dispun de o conştiinţă şi de responsabilităţi. Aţi observat? Copiii încep cu întrebare: „De ce?”. Chiar dacă nu-i puteţi răspunde la toate întrebările, este minunat dragi oameni să învăţaţi de la ei.

          Nu-i faceţi observaţii iresponsabile, mai ales în domeniul Ştiinţelor Naturii, cel mai bine este să studiaţi, până când îi puteţi răspunde cu toată responsabilitatea. Fiţi foarte atenţi părinţi la informaţiile care vin pentru ei, căci ele pot fi negative sau pozitive. Pentru mintea copilului o informaţie negativă poate avea o influenţă fatală, într-o manieră fatală. De aceea, iarăşi mă repet:  nu vă lăsaţi copiii să se uite la televizor sau la jocuri violente pe calculator, pe telefoane sau unde-i lăsaţi voi! Televizorul, telefonul, calculatorul sunt cele mai periculoase.

Şi apoi, este foarte important, ca voi, părinţii, adulţii, să înţelegeţi cât mai clar rolul sexualităţii. Dacă este necesar discutaţi cu copiii voştri fără să ezitaţi. Ceea ce contează pentru un copil nu este viziunea ta asupra sexualităţii, mai ales dacă este încă prea mic, cât dorinţa ta de a fi sincer cu el. Căci tot ce este aparţine formei de viaţă ce a venit din univers. Iar copiii şi voi, căci şi voi aţi fost copii, aparţineţi unei stele din univers ce a venit pe pământ. Dar nu uitaţi: unii au venit pentru evoluţie, unii au venit pentru a-şi arde karme, unii au venit cu o mare misiune.  
         Spuneţi poveşti copiilor! Daţi-le să citească! Şi întrebaţi-i sau întrebaţi-vă şi voi: „Cum aţi ajuns pe această planetă Pământ?” Căci unii spun, ca un basm luat: „Cred c-am venit pe o cometă sau prin cristale sau prin energii.” Dar mulţi spun că au venit prin apă.

16.12.2009

Mame pământene! Taţi pământeni! Prunci pământeni! Priviţi către spiritele voastre! Priviţi către sufletele voastre! Oameni, incredinţaţi-vă copiii Divinităţii Supreme, căci ei au venit pe pământ alegându-vă ca şi părinţi, să vă ajute, să-i ajute pe toţi cei ce au nevoie.

Mame, nu vă lăsaţi copiii singuri! De multe ori spuneţi ca sunteţi prea ocupaţi. Nu-i încredinţaţi altora, menajerei, vecinei, căci atunci de ce i-aţi mai adus pe lume? Părinţi, ocupaţi-vă voi de pruncii voştri prin orice sacrificiu, căci lor nu le place să fie lăsaţi în alte locuri. Dacă ei doreau să se ocupe de ei, ar fi fost mai bine să-i lase acolo unde se aflau.

Copiii se educa în numele Iubirii Sacre. Copiii nu trebuie lăsaţi să facă chiar ce vor, să stea prea mult la televizor, la computer. Cu mulţi cu care am discutat au spus: „Aşa este progresul tehnic! Astea sunt schimbările!”. Da, oameni dragi! Dar este obligatoriu ca acest progres tehnic să-l conducă pe om la atâtea catastrofe? De ce omul spune: „condiţiile sunt de vină”? De ce găsesc mereu o justificare? Dar oare cine a creat aceste condiţii? Tot voi oameni! Tot voi! De ce au ajuns oamenii aici, să-şi absoarbă toate energiile şi să-şi cauzeze atâta ruină şi atâta suferinţă? Este o mentalitate ce trebuie schimbată!

Întoarceţi-vă către puritate! Citiţi copiilor poveşti! Învăţaţi-i să citească. Cumpăraţi-le jucării din lemn, din cele ce faceţi voi, nu jucăriile care aduc personaje din lumea monştrilor, din lumea de jos. Părinţi, aveţi grijă! Mari lecţii veţi primi prin proprii voştri copii. Căci voi mult veţi suferi când copiii vă vor administra anumite lecţii. Din moment ce v-au ales ca părinţi trebuie în primul rând să-i educaţi spiritual. Să-i ajutaţi aici să evolueze, aşa cum doresc ei să se aşeze destinele lor, nu cum doriţi voi.

Părinţi! Dumnezeu vă lasă-n grijă prunci creaţi din Lumină, prunci ce sunt pregătiţi ca să vină pe pământ la voi. Şi apoi, mame pământene, doresc să vă mai spun un lucru:voi, cele ce aduceţi prunci pe pământ, voi, doar voi să vi-i alăptaţi! Mama care îşi încredinţează copilul unei femei oarecare, care are mult lapte, dar care este obeză, fără să fie preocupată de bolile ce se pot transmite, de viciile ce se pot transmite copilului prin laptele ei. Copilul primeşte prin lapte câte ceva din caracterul mamei, al femeii care îl hrăneşte. Vă rog înţelegeţi de ce este important ca mama să fie cea care îşi hrăneşte copilul. Şi atunci când îl hrăniţi, dăruiţi-i multă Iubire! Astfel, copilul niciodată nu vă va părăsi şi nu va va face să suferiti, pentru că odată cu laptele, a fost hrănit cu Iubirea mamei.

Şi acum vă mai spun ceva: inainte de naştere, mama îşi hrăneşte copilul cu sângele ei. Apoi, odată născut, mama îl hrăneşte cu laptele ei. Simbolic, sângele care înseamnă viaţă, forţă, activitate, laptele care este alb, ce reprezintă pacea. Puritatea este un principiu de Armonie, care vine să echilibreze tendinţele pur biologice reprezentate de sânge. De aceea, toţi copiii care nu au fost hrăniţi cu laptele mamei lor, nu se pot manifesta mai târziu în plenitudine. Laptele altor femei sau al animalelor nu conţine pentru copil aceleaşi elemente ca ale mamei.

Mama care îşi hrăneşte pruncul îi va transmite prin lapte Iubire, tandreţe, de care el are absolută nevoie pentru a se dezvolta. De aceea, mame, nu hrăniţi pruncii atunci când sunteţi nervoase, ori indispuse, pentru că aceste stări negative otrăvesc laptele şi copilul primeşte elemente care îl pot îmbolnăvi psihic şi fizic. Mame, trebuie să fiţi foarte atente, ca să se pregătească întotdeauna bine laptele pe care îl dăruiţi pruncilor. Să fie mama în Armonie, în Iubire, cu cel ce este copil.

Vedeţi, aici mai este un motiv! Cele ce-şi hrănesc copiii din motive estetice cu biberonul, căci le este jenă să-şi scoată sânul, sau dacă este lăsat în grija altora, ca ele să meargă în anumite locuri, la o distracţie, la o reuniune, ele găsesc mai amuzant să-şi păstreze sânii pentru soţi sau amanţi, întrucât se pare că alăptatul deformează sânii. Vedeţi! Este atâta deviaţie şi dezordine în acest domeniu. Este motivul pentru care din ce în ce mai mulţi copii devin nişte străini faţă de copii şi se îndepărtează de ei, pentru că nu au fost hrăniţi cu Iubire cu laptele mamei. Când mama îşi hrăneşte copilul trebuie să o facă conştient, vorbindu-i, gândindu-se la el, pentru a-i dărui o parte din inima sa, din sufletul său, din chintesenţa sa.

Un copil hrănit cu Iubire îşi va iubi întotdeauna mama, chiar dacă ea este neştiutoare, chiar dacă nu-i frumoasă, el tot o va adora. Copilul trebuie conceput în iubire şi hrănit în Iubire. Mamele nu au încă conştiinţa suficient de deschisă. Ele nu îşi dau seama de importanţa misiunii lor educatoare. Nimeni nu se ocupă de adevărata pedagogie şi iată de ce, la ora actuală, totul a luat-o razna. Priviţi oameni, mame, taţi, la copiii care au fost părăsiţi şi încredinţaţi altora şi cărora le-a lipsit iubirea mamei sau al tatălui lor! Priviţi către ei câtă suferinţă, câtă dorinţă de iubire e în sufletele lor. O, dragi oameni dragi! Mame, nu faceţi rău pruncilor voştri, ocupaţi-vă de ei! Taţi, nu-i părăsiţi, ocupaţi-vă de ei! Mulţi părinţi am întâlnit, care consideră că educaţia este inutilă, că le oferă tot ce vor şi doar atât. De câte ori le-am repetat: „Degeaba! Copiii nu simt iubire!” Mulţi sunt frustraţi. Mulţi încep să se drogheze, să facă rele, devin criminali, mulţi se dedau desfrâului. O, şi câtă greşeală! Pentru că în acest moment se schimbă destine. O, Doamne! Câţi copii am întâlnit din familii bogate, din oameni culţi, educaţi, în care copiii minţeau părinţii. Fetele o apucaseră pe căi greşite, mulţi băieţi la fel.

Căci, dragii mei, natura umană are două laturi, două aspecte: unul celest, celălalt infernal. Iar dacă părinţii favorizează fie unul, fie celălalt, dacă ei nu veghează, veţi vedea urmările. Trebuie să fiţi foarte atenţi. Cu cât mai mult, cu atât formarea copilului este cea bună şi niciodată nu se termină. În timp ce creşte si se formează, el este invadat de energii ce caută o cale. Şi nu este momentul să avem încredere şi să ne închipuim că am adus pe lume un mic înger. El va deveni Înger al Luminii cu condiţia ca voi să fiţi atenţi, înţelepţi, să nu-i neglijaţi.

Dumnezeul Tată a creat spiritele voastre. Dumnezeul Tată e Cel ce ne-a creat pe toţi. Aduceţi-i voi Iubire! Aduceţi-i voi, dragii mei dragi, frumuseţea ce a lăsat-o în fiecare.

Adela - extrase din conferinta din 15.12.2009