Introducere:
Scopul acestei lucrari este de a informa comunitatea medicilor de familie din tara noastra despre una dintre controversele actuale legate de vaccinare, si anume conexiunea dintre vaccinare, mutatiile genetice si oncogeneza la om.
Scopul acestei lucrari este de a informa comunitatea medicilor de familie din tara noastra despre una dintre controversele actuale legate de vaccinare, si anume conexiunea dintre vaccinare, mutatiile genetice si oncogeneza la om.
Continut:
Studii recente si mai vechi au demonstrat ca injectarea de material genetic strain direct in fluxul sanguin conduce la mutatii genetice si oncogeneza in organismul care primeste acel material. Cercetatorii elvetieni Phillipe Anker si Maurice Stroun, pionieri ai biologiei moleculare, au publicat periodic in reviste medicale rezultatele cercetarilor intreprinse continuu din anii ’60 pana in prezent. Ei au descoperit ca substantele biologice care intra direct in curentul sanguin pot deveni parte integranta a codului genetic uman. Studiile lor au demonstrat ca toate organismele vii au capacitatea de a elibera spontan ADN si ARN in spatiul extracelular. In urma a numeroase experimente efectuate pe plante, bacterii si mamifere, ei au observat ca transferul de material genetic este un fenomen curent in lumea vie; acesta are loc atat intre indivizii aceluiasi regn - de la o specie de bacterii la alta, de la un soi de plante la altul- cat si intre indivizi din specii si regnuri diferite – de la plante la bacterii, de la bacterii la mamifere(1, 21, 22, 23, 24). In mod explicit, cei doi au aratat ca ADN-ul bacterian se transfera spontan in genomul uman atunci cand bacteriile sunt puse in culturi de celule umane si acest fenomen are implicatii in oncogeneza la om(2).
Studii recente si mai vechi au demonstrat ca injectarea de material genetic strain direct in fluxul sanguin conduce la mutatii genetice si oncogeneza in organismul care primeste acel material. Cercetatorii elvetieni Phillipe Anker si Maurice Stroun, pionieri ai biologiei moleculare, au publicat periodic in reviste medicale rezultatele cercetarilor intreprinse continuu din anii ’60 pana in prezent. Ei au descoperit ca substantele biologice care intra direct in curentul sanguin pot deveni parte integranta a codului genetic uman. Studiile lor au demonstrat ca toate organismele vii au capacitatea de a elibera spontan ADN si ARN in spatiul extracelular. In urma a numeroase experimente efectuate pe plante, bacterii si mamifere, ei au observat ca transferul de material genetic este un fenomen curent in lumea vie; acesta are loc atat intre indivizii aceluiasi regn - de la o specie de bacterii la alta, de la un soi de plante la altul- cat si intre indivizi din specii si regnuri diferite – de la plante la bacterii, de la bacterii la mamifere(1, 21, 22, 23, 24). In mod explicit, cei doi au aratat ca ADN-ul bacterian se transfera spontan in genomul uman atunci cand bacteriile sunt puse in culturi de celule umane si acest fenomen are implicatii in oncogeneza la om(2).
Majoritatea vaccinurilor aflate in uz curent sunt preparate din virusuri vii atenuate. Virusurile se numara printre cele mai simple microorganisme vii, fiind formate din cateva siruri de ADN sau ARN invelite intr-o capsida proteica; aceasta structura extrem de simpla nu le permite sa traiasca independent, ci doar in interiorul unei celule vii care sa le ofere nutritie si conditii de reproducere. In acest sens, virusurile pot fi considerate ca parazite ale altor organisme vii.
Pentru productia vaccinurilor virale in scop comercial virusurile trebuie multiplicate in cantitati foarte mari; aceast lucru se realizeaza reproducand virusurile pe culturi speciale de celule vii in laboratoare. Cel mai frecvent folosite in acest scop sunt celule de provenienta fie animala (rinichi de maimuta, embrion de pui), fie umana. Celulele umane utilizate curent in productia de vaccinuri sunt asa-numitele linii de celule “nemuritoare”. Acestea sunt de fapt celule canceroase provenite din diferite tipuri de tumori umane, singurele capabile sa supravietuiasca in vitro si sa se divida fara limita in timp si spatiu. Aceste culturi de celule sunt hranite de obicei cu un amestec nutritiv, pe baza de ser extras din embrionul bovin. Virusurile vaccinale sunt capabile, asa cum am aratat mai sus, sa includa material genetic din celulele pe care sunt cultivate si din amestecul nutritiv aplicat, deci toate ingredientele folosite in productia industriala a vaccinurilor reprezinta tot atatea surse de contaminare a produsului final. Purificarea totala a vaccinului final este practic imposibila deoarece nici un laborator din lume nu este capabil, la ora actuala, sa separe total virusul vaccinal de resturile din mediul de cultura. Acest lucru este recunoscut oficial in sensul ca standardele actuale pentru fabricarea vaccinurilor considera ca si contaminare acceptata, pana la 100 pg (picograme) de ADN heterolog pe doza de vaccin. Cele 100 pg sunt echivalente cu 108 (10 la puterea 8) “lungimi functionale” de ADN. Puritatea totala ar echivala cu absenta totala a ADN-ului heterolog din vaccinuri, conform datelor publicate in 1990 de un cercetator al Merck Institute for Therapeutic Research (7).
Ingrijorarea legata de existenta ADN-ului heterolog in vaccinuri apare ca perfect justificata deoarece in prezent se stie ca inductia cancerului este un fenomen care porneste de la o singura celula si ca o singura unitate functionala de ADN strain in genomul celulei-gazda poate induce transformarea celulara maligna.
Virusul SV40
O confirmare a acestor adevaruri este descoperirea, in anul 1960, a virusului SV40 (Simian Virus 40) in vaccinul polio oral Sabin, preparat cu virus viu (25). Ulterior, s-a descoperit ca si vaccinul Salk (varianta cu virus inactivat, administrat pe cale injectabila) este contaminat deoarece virusul a supravietuit formaldehidei folosite pentru inactivare(16). Cercetatorii americani Sweet si Hilleman de la Merck Institute for Therapeutic Research, care au facut descoperirea, afirma ca toate cele 3 tulpini de virus polio vaccinal au fost gasite infestate. Virusul SV40 provine din rinichiul maimutei verde din Africa pe care s-a cultivat si se cultiva si in ziua de azi vaccinul polio. Confirmarea rolului oncogen al acestui virus a venit in momentul in care genomul viral SV40 a fost descoperit in tumori maligne diverse ale adultilor injectati cu vaccinul polio in copilarie: mezotelioame (3), limfoame (18), limfoame non-hodgkiniene (26), tumori cerebrale (4, 8), osteosarcoame (6), tumori maxilo-faciale (19, 20). Desi imediat dupa descoperirea virusului SV40 s-a afirmat ca numai loturile de vaccin polio administrat intre anii 1955-1963 au fost contaminate si ca problema s-a remediat la loturile produse ulterior, studii recente au identificat virusul SV40 in tumori cerebrale la copii nascuti dupa 1965 (17), in sange de la copii nascuti dupa 1982 (5) si in sangele periferic si in lichidul spermatic de la adulti sanatosi (15). Aceste descoperiri sugereaza doua posibilitati : ori virusul SV40 s-a inclus in genomul uman si se transmite urmasilor, ori vaccinul polio este in continuare contaminat. Circulatia libera a virusului SV40 in populatie ar explica cresterea cu 30% a incidentei tumorilor maligne cerebrale, pulmonare si osoase in SUA in ultimii 25 ani (17).
O confirmare a acestor adevaruri este descoperirea, in anul 1960, a virusului SV40 (Simian Virus 40) in vaccinul polio oral Sabin, preparat cu virus viu (25). Ulterior, s-a descoperit ca si vaccinul Salk (varianta cu virus inactivat, administrat pe cale injectabila) este contaminat deoarece virusul a supravietuit formaldehidei folosite pentru inactivare(16). Cercetatorii americani Sweet si Hilleman de la Merck Institute for Therapeutic Research, care au facut descoperirea, afirma ca toate cele 3 tulpini de virus polio vaccinal au fost gasite infestate. Virusul SV40 provine din rinichiul maimutei verde din Africa pe care s-a cultivat si se cultiva si in ziua de azi vaccinul polio. Confirmarea rolului oncogen al acestui virus a venit in momentul in care genomul viral SV40 a fost descoperit in tumori maligne diverse ale adultilor injectati cu vaccinul polio in copilarie: mezotelioame (3), limfoame (18), limfoame non-hodgkiniene (26), tumori cerebrale (4, 8), osteosarcoame (6), tumori maxilo-faciale (19, 20). Desi imediat dupa descoperirea virusului SV40 s-a afirmat ca numai loturile de vaccin polio administrat intre anii 1955-1963 au fost contaminate si ca problema s-a remediat la loturile produse ulterior, studii recente au identificat virusul SV40 in tumori cerebrale la copii nascuti dupa 1965 (17), in sange de la copii nascuti dupa 1982 (5) si in sangele periferic si in lichidul spermatic de la adulti sanatosi (15). Aceste descoperiri sugereaza doua posibilitati : ori virusul SV40 s-a inclus in genomul uman si se transmite urmasilor, ori vaccinul polio este in continuare contaminat. Circulatia libera a virusului SV40 in populatie ar explica cresterea cu 30% a incidentei tumorilor maligne cerebrale, pulmonare si osoase in SUA in ultimii 25 ani (17).
Virusurile ascunse (“stealth viruses”)
Recent, o noua problema de contaminare a vaccinurilor s-a ridicat. Conceptul de “stealth viruses”- virusuri ascunse- a fost formulat in 1990 de catre cercetatorul american John Martin. Folosind noua tehnica a PCR (polymerase chain reaction), el a identificat initial intr-un fragment de tesut cerebral uman, provenit de la un pacient cu boala neurological atipica, un virus citopatic, necunoscut pana atunci, care determina aglutinarea si degenerarea lipidica a celulelor infectate; acestea capata un aspect spumos caracteristic in culturi. J. Martin a identificat ulterior aceste virusuri in tesut cerebral, sange si lichid cefalo-rahidian de la pacienti cu diverse afectiuni neurologice rare si atipice : sindromul de oboseala cronica (9), encefalopatie acuta la pacient cu psihoza maniaco-depresiva(10), autism si tulburari comportamentale la copii (11). O epidemie izbucnita in 1996 in regiunea Mohave Valley in SUA a atras atentia opiniei publice asupra acestor virusuri. J.Martin a studiat aceasta epidemie (13, 14) si alte epidemii similare, izbucnite pe coasta de est a SUA. A constatat ca familii intregi erau afectate, prezentand modelul tipic al epidemiei cu “stealth virus”, in care batranii familiei prezentau simptome de dementa, adultii sindrom de oboseala cronica si depresie, iar copiii dificultati de invatare si tulburari de comportament. Prezenta virusului la toti membrii familiei si chiar la animalele de casa, sugereaza o contagiozitate ridicata si un mod de transmitere altul decat pe cale sanguina. De aceea, J.Martin considera virusurile ascunse o problema de sanatate publica.
Recent, o noua problema de contaminare a vaccinurilor s-a ridicat. Conceptul de “stealth viruses”- virusuri ascunse- a fost formulat in 1990 de catre cercetatorul american John Martin. Folosind noua tehnica a PCR (polymerase chain reaction), el a identificat initial intr-un fragment de tesut cerebral uman, provenit de la un pacient cu boala neurological atipica, un virus citopatic, necunoscut pana atunci, care determina aglutinarea si degenerarea lipidica a celulelor infectate; acestea capata un aspect spumos caracteristic in culturi. J. Martin a identificat ulterior aceste virusuri in tesut cerebral, sange si lichid cefalo-rahidian de la pacienti cu diverse afectiuni neurologice rare si atipice : sindromul de oboseala cronica (9), encefalopatie acuta la pacient cu psihoza maniaco-depresiva(10), autism si tulburari comportamentale la copii (11). O epidemie izbucnita in 1996 in regiunea Mohave Valley in SUA a atras atentia opiniei publice asupra acestor virusuri. J.Martin a studiat aceasta epidemie (13, 14) si alte epidemii similare, izbucnite pe coasta de est a SUA. A constatat ca familii intregi erau afectate, prezentand modelul tipic al epidemiei cu “stealth virus”, in care batranii familiei prezentau simptome de dementa, adultii sindrom de oboseala cronica si depresie, iar copiii dificultati de invatare si tulburari de comportament. Prezenta virusului la toti membrii familiei si chiar la animalele de casa, sugereaza o contagiozitate ridicata si un mod de transmitere altul decat pe cale sanguina. De aceea, J.Martin considera virusurile ascunse o problema de sanatate publica.
Desi creeaza distructie marcata in vitro si in vivo, virusurile nu sunt recunoscute de sistemul imunitar uman deoarece nu au in structura lor antigenele critice necesare pentru identificare, determinand astfel boli grave, trenante, ale sistemului nervos central si periferic, frecvent cu sfarsit letal. Cercetatorul care le-a descoperit, afirma ca ele pot fi considerate o “arma biologica a naturii” deoarece pot imbraca forme structurale diferite, dar isi pastreaza capacitatea de a se include in celula nervoasa si de a o distruge. Folosind tehnica secventializarii ADN-ului viral, J.Martin arata ca virusurile respective au o structura genetica inedita, un fragment fiind asemanator cu un citomegalovirus uman si alt fragment aproape identic cu un citomegalovirus simian; el a concluzionat ca originea acestor virusuri nemaiintalnite este in maimuta africana verde pe care s-au cultivat dintotdeauna vaccinurile polio (12). Virusurile simiene contaminante, introduse in sangele omenesc prin vaccinarea antipolio, trecand prin generatii successive de vaccinati, au suferit procese complexe de adaptare si mutatie genetica, rezultand aceasta familie a virusurilor “ascunse”, care desi creeaza distructii celulare grave in tesuturile afectate, nu pot fi recunoscute si neutralizate de sistemul imunitar uman.
Concluzii:
Actul vaccinarii trebuie inteles, in ultima instanta, ca un act de introducere de material genetic strain direct in fluxul sanguin. Campaniile de vaccinare in masa au avut un impact covarsitor asupra populatiei, in sensul ca au condus, pe termen lung, la mutatii genetice imprevizibile si la alterarea in sens negativ a codului genetic uman. Legatura intre mutatiile genetice si oncogeneza la om a fost demonstrata stiintific, iar cresterea incidentei si mortalitatii prin cancer este o realitate a zilelor noastre. Pe de alta parte, aparitia virusurilor atipice, nemaiintalnite pana acum, legate de contaminarea vaccinurilor, arata ca in momentul in care orice material biologic este introdus direct in curentul sanguin, posibilitatile de contaminare sunt practic nelimitate si imposibil de controlat la nivelul stiintei actuale.
Actul vaccinarii trebuie inteles, in ultima instanta, ca un act de introducere de material genetic strain direct in fluxul sanguin. Campaniile de vaccinare in masa au avut un impact covarsitor asupra populatiei, in sensul ca au condus, pe termen lung, la mutatii genetice imprevizibile si la alterarea in sens negativ a codului genetic uman. Legatura intre mutatiile genetice si oncogeneza la om a fost demonstrata stiintific, iar cresterea incidentei si mortalitatii prin cancer este o realitate a zilelor noastre. Pe de alta parte, aparitia virusurilor atipice, nemaiintalnite pana acum, legate de contaminarea vaccinurilor, arata ca in momentul in care orice material biologic este introdus direct in curentul sanguin, posibilitatile de contaminare sunt practic nelimitate si imposibil de controlat la nivelul stiintei actuale.
Comunitatea medicala, care de bunavoie a depus juramantul lui Hippocrat, careia societatea i-a incredintat nobila grija pentru sanatatea populatiei, si care este respectata in plan social tocmai pentru acestea, este chemata la reformularea atitudinii fata de vaccinare in general. Medicii de familie, aflati in “linia intai” a vaccinarilor in tara noastra, merita sa fie informati asupra acestui subiect. Vaccinarea este considerata in primul rand o procedura profilactica, aplicata copiilor si adultilor sanatosi. Pentru sugari si copii, in mod special, vaccinarea este considerata obligatorie la noi in tara. In acest sens, o reevaluarea a raportului real risc-beneficiu in vaccinare ar fi binevenita. Notiunile de “vaccinare in masa” si “vaccinare obligatorie” merita efortul de reconsiderare.
REFERINTE
1. Anker P, Stroun M. Bacterial ribonucleic acid in the frog brain after a bacterial peritoneal infection. Science. 1972 Nov 10;178(61):621-3. 2. Anker P, Zajac V, Lyautey J, Lederrey C, Dunand C, Lefort F et al. Transcession of DNA from bacteria to human cells in culture : a possible role in oncogenesis. Ann N Y Acad Sci. 2004 Jun; 1022:195-201.
3. Arrington AS, Lednicky JA, Butel JS. Molecular characterization of SV40 DNA in multiple samples from a human mesothelioma. Anticancer Res 2000 Mar-Apr;20(2A):879-84.
4. Bu X, Zhang X, Zhang X, et Al. A study of simian virus 40 infection and its origin in human brain tumors. Zhonghua Liu Xing Bing Xue Za Zhi 2000 Feb;21(1):19-21.
5. Butel JS, Arrington AS, Wong C, Lednicky JA, Finegold MJ. Molecular evidence of simian virus 40 infections in children. J Infect Dis. 1999 Sep;180(3):884-7.
6. Carbone M, Rizzo P, Procopio A, Giuliano M, Pass HI, Gebhardt MC, et al. SV40-like sequences in human bone tumors. Oncogene 1996;13:527-35
7. Hilleman MR. History, precedent, and progress in the development of mammalian cell culture systems for preparing vaccines: safety considerations revisited. J Med Virol 1990 May;31(1):5-12.
8. Krieg P, Scherer G. Cloning of SV40 genomes from human brain tumors. Virology 1984;138: 336-40
9. Martin WJ. Detection of RNA sequences in cultures of a stealth virus isolated from the cerebrospinal fluid of a health care worker with chronic fatigue syndrome. Case report. Pathobiology. 1997;65(1):57-60.
10. Martin WJ. Simian cytomegalovirus-related stealth virus isolated from the cerebrospinal fluid of a patient with bipolar psychosis and acute encephalopathy. Pathobiology. 1996; 64(2):64-6.
11. Martin WJ. Stealth virus isolated from an autistic child.J Autism Dev Disord. 1995 Apr;25(2):223-4.
12. Martin WJ, Ahmed KN, Zeng LC, Olsen JC, Seward JG, Seehrai JS. African green monkey origin of the atypical cytopathic 'stealth virus' isolated from a patient with chronic fatigue syndrome. Clin Diagn Virol. 1995 Jul;4(1):93-103.
13. Martin WJ, Anderson D. Stealth virus epidemic in the Mohave Valley: severe vacuolating encephalopathy in a child presenting with a behavioral disorder. Exp Mol Pathol. 1999 Apr;66(1): 19-30.
14. Martin WJ, Anderson D. Stealth virus epidemic in the Mohave Valley. I. Initial report of virus isolation. Pathobiology. 1997;65(1):51-6.
15. Martini et al. SV40 Early Region and Large T Antigen in Human Brain Tumors, Peripheral Blood Cells, and Sperm Fluids from Healthy Individuals. Cancer Research 56: 4820-4825, 1996.
16. Miller NZ.Vaccines:Are They Really Safe and Effective?. New Atlantean Press, Santa Fe, New Mexico, 2004, p 20.
17. Miller NZ.Vaccines:Are They Really Safe and Effective?. New Atlantean Press, Santa Fe, New Mexico, 2004, p 22.
18. Shivapurkar N, Harada K, Reddy J, Scheuermann RH, Xu Y, McKenna RW, Milchgrub S, Kroft SH, Feng Z, Gazdar AF. Presence of simian virus 40 DNA sequences in human lymphomas. Lancet 2002 Mar 9;359(9309):851-2.
19. Stoian, M., et al. "Possible relation between viruses and oromaxillofacial tumors. I.Research on the presence of SV40 antigen and specific antibodies in patients with oromaxillofacial tumors." Virologie, 1987; 38:35-40.
20. Stoian, M., et al. "Possible relation between viruses and oromaxillofacial tumors. II. Detection of SV40 antigen and of anti-SV40 antibodies in patients with parotid gland tumors. Virologie, 1987; 38:41-46.
21. Stroun M, Anker P. Bacterial nucleic acid synthesis in plants following bacterial contact. Mol Gen Genet. 1971;113(1):92-8.
22. Stroun M, Anker P. Bacterial RNA synthesis in animal cells following bacterial contact. FEBS Lett. 1971 Aug 1;16(2):114-116.
23. Stroun M, Anker P, Cattaneo A, Rossier A. Effect of the extent of DNA transcription of plant cells and bacteria on the transcription in plant cells of DNA released from bacteria. FEBS Lett. 1971 Mar 5;13(3):161-164.
24. Stroun M, Anker P. Transcription of spontaneously released bacterial deoxyribonucleic acid in frog auricles. J Bacteriol. 1973 Apr;114(1):114-20.
25. Sweet BH, Hilleman MR. The vacuolating virus, S.V.40. Proc Soc Exp Biol Med 1960;105:420-7.
26. Vilchez RA, Madden CR, Kozinetz CA, Halvorson SJ, White ZS, Jorgensen JL, Finch CJ, Butel JS. Association between simian virus 40 and non-Hodgkin lymphoma. Lancet 2002 Mar 9;359(9309):817-23.
1. Anker P, Stroun M. Bacterial ribonucleic acid in the frog brain after a bacterial peritoneal infection. Science. 1972 Nov 10;178(61):621-3. 2. Anker P, Zajac V, Lyautey J, Lederrey C, Dunand C, Lefort F et al. Transcession of DNA from bacteria to human cells in culture : a possible role in oncogenesis. Ann N Y Acad Sci. 2004 Jun; 1022:195-201.
3. Arrington AS, Lednicky JA, Butel JS. Molecular characterization of SV40 DNA in multiple samples from a human mesothelioma. Anticancer Res 2000 Mar-Apr;20(2A):879-84.
4. Bu X, Zhang X, Zhang X, et Al. A study of simian virus 40 infection and its origin in human brain tumors. Zhonghua Liu Xing Bing Xue Za Zhi 2000 Feb;21(1):19-21.
5. Butel JS, Arrington AS, Wong C, Lednicky JA, Finegold MJ. Molecular evidence of simian virus 40 infections in children. J Infect Dis. 1999 Sep;180(3):884-7.
6. Carbone M, Rizzo P, Procopio A, Giuliano M, Pass HI, Gebhardt MC, et al. SV40-like sequences in human bone tumors. Oncogene 1996;13:527-35
7. Hilleman MR. History, precedent, and progress in the development of mammalian cell culture systems for preparing vaccines: safety considerations revisited. J Med Virol 1990 May;31(1):5-12.
8. Krieg P, Scherer G. Cloning of SV40 genomes from human brain tumors. Virology 1984;138: 336-40
9. Martin WJ. Detection of RNA sequences in cultures of a stealth virus isolated from the cerebrospinal fluid of a health care worker with chronic fatigue syndrome. Case report. Pathobiology. 1997;65(1):57-60.
10. Martin WJ. Simian cytomegalovirus-related stealth virus isolated from the cerebrospinal fluid of a patient with bipolar psychosis and acute encephalopathy. Pathobiology. 1996; 64(2):64-6.
11. Martin WJ. Stealth virus isolated from an autistic child.J Autism Dev Disord. 1995 Apr;25(2):223-4.
12. Martin WJ, Ahmed KN, Zeng LC, Olsen JC, Seward JG, Seehrai JS. African green monkey origin of the atypical cytopathic 'stealth virus' isolated from a patient with chronic fatigue syndrome. Clin Diagn Virol. 1995 Jul;4(1):93-103.
13. Martin WJ, Anderson D. Stealth virus epidemic in the Mohave Valley: severe vacuolating encephalopathy in a child presenting with a behavioral disorder. Exp Mol Pathol. 1999 Apr;66(1): 19-30.
14. Martin WJ, Anderson D. Stealth virus epidemic in the Mohave Valley. I. Initial report of virus isolation. Pathobiology. 1997;65(1):51-6.
15. Martini et al. SV40 Early Region and Large T Antigen in Human Brain Tumors, Peripheral Blood Cells, and Sperm Fluids from Healthy Individuals. Cancer Research 56: 4820-4825, 1996.
16. Miller NZ.Vaccines:Are They Really Safe and Effective?. New Atlantean Press, Santa Fe, New Mexico, 2004, p 20.
17. Miller NZ.Vaccines:Are They Really Safe and Effective?. New Atlantean Press, Santa Fe, New Mexico, 2004, p 22.
18. Shivapurkar N, Harada K, Reddy J, Scheuermann RH, Xu Y, McKenna RW, Milchgrub S, Kroft SH, Feng Z, Gazdar AF. Presence of simian virus 40 DNA sequences in human lymphomas. Lancet 2002 Mar 9;359(9309):851-2.
19. Stoian, M., et al. "Possible relation between viruses and oromaxillofacial tumors. I.Research on the presence of SV40 antigen and specific antibodies in patients with oromaxillofacial tumors." Virologie, 1987; 38:35-40.
20. Stoian, M., et al. "Possible relation between viruses and oromaxillofacial tumors. II. Detection of SV40 antigen and of anti-SV40 antibodies in patients with parotid gland tumors. Virologie, 1987; 38:41-46.
21. Stroun M, Anker P. Bacterial nucleic acid synthesis in plants following bacterial contact. Mol Gen Genet. 1971;113(1):92-8.
22. Stroun M, Anker P. Bacterial RNA synthesis in animal cells following bacterial contact. FEBS Lett. 1971 Aug 1;16(2):114-116.
23. Stroun M, Anker P, Cattaneo A, Rossier A. Effect of the extent of DNA transcription of plant cells and bacteria on the transcription in plant cells of DNA released from bacteria. FEBS Lett. 1971 Mar 5;13(3):161-164.
24. Stroun M, Anker P. Transcription of spontaneously released bacterial deoxyribonucleic acid in frog auricles. J Bacteriol. 1973 Apr;114(1):114-20.
25. Sweet BH, Hilleman MR. The vacuolating virus, S.V.40. Proc Soc Exp Biol Med 1960;105:420-7.
26. Vilchez RA, Madden CR, Kozinetz CA, Halvorson SJ, White ZS, Jorgensen JL, Finch CJ, Butel JS. Association between simian virus 40 and non-Hodgkin lymphoma. Lancet 2002 Mar 9;359(9309):817-23.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu