"Mame, iubiţi ce prin voi trece! Iubiţi-L pe Dumnezeu! Rugaţi-vă Lui Dumnezeu să vă dăruiască un copil al Iubirii, un copil al Lui şi închinaţi-l Lui!
Mama care îşi iubeşte copilul nu trebuie să-l îndepărteze de cer, de unde toate fiinţele trebuie să se lumineze. O mamă care-L uită pe Dumnezeu pentru a se gândi numai la copilul ei, gândul ei nu va mai avea acele elemente subtile venite din regiuni luminoase, venite de la Divinitatea Însăşi, iar ea îl hrăneşte cu ceva mort.
O mamă care-L uită pe Dumnezeu, care nu comunică cu El, care nu merge alături de El, ce poate răspândi în jurul copilului ei? Nu mai poate răspândi particule vii şi luminoase, care să facă din el o fiinţă excepţională, o fiinţă Înţeleaptă, o fiinţă care să împlinească un rol. Iubirea ei obişnuită va concepe un copil obişnuit. El va fi probabil sănătos. Îi dăruieşte îmbrăcăminte. Îl îmbracă frumos. Îi dăruieşte tot ce vrea, dar el rămâne mediocru, pentru că va fi educat departe de Dumnezeu, de prezenţa Lui.
În timp ce mama instruită în Ştiinţa Iniţiatică va merge către Dumnezeu şi îi va spune: „Doamne, Părinte Drag şi Sfânt, vin în preajma Ta, pentru ca Tu să-mi dai pentru copilul meu Lumina, Iubirea, Sănătatea, Frumuseţea, Înţelepciunea Cerului”. Mama când va reveni îl va impregna pe copil cu elemente pe care mamele obişnuite nu le-au cunoscut şi nici nu le-au simţit vreodată.
Multe mame spun că nu au timp pentru Dumnezeu, pentru aşa ceva. Da. Dar Iubirea multor mame este egoistă. Nu le permite să aibă o asemenea filosofie. De aceea lumea continuă să fie populată cu fiinţe mediocre, cu copii ataşaţi de materie, cu copii care uită de Dumnezeu, care de fapt nici nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Mama nu trebuie să se ocupe niciodată de copil înainte ca ea să meargă lângă Dumnezeu, pentru a lua viaţa şi a o oferi copilului. De ce îşi închipuie o mamă, că dacă-l lasă câteva clipe singur, vai de mine, el va păţi cine ştie ce sau chiar va muri, căci multe mame gândesc aşa. Nici chiar când copilul este în pericol de moarte, când mama este plecată în preajma Domnului, când va reveni ea îl va putea salva. Dar dacă neglijează să se ducă spre Dumnezeu, ca să rămână alături de copil, în ziua în care i se va întâmpla ceva copilului, ea nu va mai putea să facă nimic pentru el.
Atâta vreme cât mamele şi taţii sunt legaţi atât de puternic de familie, nu vor putea să meargă mai departe, să se instruiască în Lumină în prezenţa Divinităţii. O mamă este aceea care îl roagă pe Dumnezeu să-i dăruiască un prunc înţelept, iar ea la rândul ei să închine copilul cerului. Nu părăsiţi niciodată Lumina! Nu-L părăsiţi niciodată pe Dumnezeu! Trebuie să căutaţi cerul şi veţi avea de asemenea şi pământul, fiindcă pământul urmează întotdeauna cerul. El i se supune şi-l serveşte. Căci Cerul este Dumnezeu, Unic Atotcreator. Pământul este Mama. Niciodată cei doi nu se despart.
Mame, aduceţi Înţelepciune pruncilor! Învăţaţi să lucraţi cu copiii voştri, din când în când, măcar câteva minute pe zi, prin gândurile voastre, prin rugăciunile voastre. Spuneţi copiilor să meargă către Dumnezeu! Iar voi să-L rugaţi pe Cel ce este Veşnic: „Doamne! Vreau ca acest prunc ce mi l-ai dăruit, să fie cel înscris în Înţelepciune, să fie cel ce să facă parte din Planul Tău de Lumină! Să fie cel ce să fie în preajma Ta! Aşează în el, Doamne, ce Tu voieşti! Aşează şi în mine Înţelepciune, sănătate, putere să mă pot ocupa de el şi să Ţi-l închin!”
Este uşor să spui: „ Aşa gândesc multe mame.” Este o modalitate de a vă exprima, dar voi vorbiţi cu cuvintele voastre! Căci mama făcând acest lucru atrage elemente de natură subtilă, le proiectează asupra copilului, unindu-se prin gânduri cu zonele celeste.
Copiii care îşi arată Iubirea către Dumnezeu ştiu să mulţumească mamelor pământene, ştiu să mulţumească Cerului, pentru că au fost educaţi aşa cum se cuvine, spre a-şi deschide drumul spiritual.
Puteţi spuneastfel, vorbind în fiecare clipă cu copiii voştri: la răsăritul Soarelui aduceţi bebeluşii în fiecare dimineaţă spunând: „Ţi-l ofer, Doamne! Fă o lucrare bună cu el şi asupra lui şi asupra mea, asupra întregii mele familii. Doamne, vreau ca acest copil să fie inţelept, să fie cel mai strălucitor, să fie cel mai sănătos, să fie cel mai luminos. Aşează-l, Doamne, în cetele de Îngeri şi Arhangheli, prin puterea Ta, el să se înalţe, să aducă strălucire în inima mea. Să se închine Ţie. Ţi-l dăruiesc Soare, acum când Tu răsari! Îţi dăruiesc şi pruncul meu. Aşează-Te în el şi fă-l puternic!”
Vorbiţi mame cu pruncii voştri! Vorbiţi mame spunându-le de Dumnezeu, spunându-le de Iubire! De sunt chiar în pântece, de sunt abia născuţi ei înţeleg totul. Părinţi! Aşezaţi această influenţă divină cu propriile vibraţii ale Luminii în pruncii voştri. Impregnaţi-le Iubirea, Înţelepciunea, cu Forţa Vieţii Eterne! Mame! Aduceţi o nouă strălucire copiilor voştri! La fiecare răsărit de soare aşezaţi în ei Iubirea pentru Dumnezeu, pentru că Iubirea trezeşte, stimulează toate celulele creierului!
Mame, vorbiţi cu pruncii voştri! Chiar când dorm în leagăn, chiar dacă nu înţeleg nimic, anumite Legi ale universului fac ca tot ceea ce voi spuneţi, voi toţi ce sunteţi pe cale să lăsaţi în el, să încolţească atunci când va fi mai mare. Puteţi să-i vorbiţi de bine, de Adevăr, de Legile morale, având convingerea că pruncul vostru vă ascultă, vă înţelege şi aşa este dragii mei, mame şi taţi.
Chiar dacă un copil vine cu un handicap, este în realitate un spirit la fel de puternic, la fel de înţelept ca şi celelalte, dar care nu se poate manifesta, deoarece creierul său cât şi corpul său fizic sunt şubrede. Aşezaţi în copilul vostru virtuţi! Spuneţi despre el că este bun, că este înţelept, că poate cânta la pian, dăruindu-i muzica Tatălui Ceresc, închinându-i o melodie, căci este ascultat.
Creierul este pianul, instrumentul prin intermediul căruia spiritul se manifestă. Proprietarul lui poate fi un mare geniu. Dar atâta timp cât instrumentul nu este acordat el nu va putea cânta. Ei înţeleg dragii mei, dar vorbiţi-le! Acceptaţi copilul ce are un handicap vorbind cu el. Aşezaţi în el mistere! Aşezaţi în el cunoaştere, vorbindu-i despre Dumnezeu, despre Lumină! Ei, oameni! Copiii văd, înţeleg multe lucruri, dar nu se pot exprima. Copiii rămân în continuare mari mistere, mistere ce se deschid pentru viitor. Copiii sunt multe cărţi de citit, în care găsiţi multe adevăruri, în care găsiţi multe răspunsuri ce vă pot uimi. Copiii sunt spirite înalte, slujitori ai Domnului, Acel Sacru, sunt slujitorii Luminii. Ei sunt mari binefăcători ai omenirii.
Mame pământene! Taţi pământeni! Ocupaţi-vă de copiii voştri cu toată Iubirea! Numai Iubirea este totul. Dar iarăşi vă spun: mame, părinţi pământeni, detaşaţi-vă! Nu vă ataşaţi de ei, căci aşa îi pierdeţi de pe Calea de Lumină. Vorbiţi-le când dorm! Mângâiaţi-i încet! Învăluiţi-i în toate culorile Luminii: roşu, portocaliu, galben auriu, verde, albastru, indigo, violet. Dacă vreţi să cunoaşteţi adevăratele culori ale Luminii Solare, rugaţi-vă să vedeţi prin fiecare curcubeu ce spune fiecare culoare, ce vă arată. Admiraţi! Admiraţi culorile toate! Apoi treceţi pruncul prin ele. Şi oameni, voi ştiţi să treceţi prin ele? Voi ştiţi să vă dăruiţi lor? Impregnaţi pruncul cu raze luminoase şi vă imaginaţi că prin toate celulele corpului său trec aceste emanaţii, aceste energii înalte. În acel moment sunteţi pe cale să repetaţi cel mai mare mister al Creaţiei, acel al Domnului Însuşi, care străbate materia, să o însufleţească.
Mame! Învăţaţi să lucraţi cu pruncii voştri! Învăţaţi să vorbiţi cu ei! Învăţaţi să vă dăruiţi copiii Luminii, Cerului întreg şi nu uitaţi: nimic nu este al vostru! Nu redestinaţi căile lor! Detaşaţi-vă, mame, căci mare rău le faceţi pruncilor. Şi nu uitaţi: priviţi cerul, priviţi şi pământul! Ei sunt nedespărţiţi. Şi-n voi este cerul şi pământul. Căci omul este Marele Mister creat din Cel ce este Veşnic. Şi iarăşi împliniţi prin Iubire, gândul cel pur înălţându-l, dăruindu-l Luminii Luminilor! Şi iarăşi să curgă din voi ce a fost odată şi este pentru Veşnicie. Lumina vă înfăşoară. Culorile sacre din Divinul Curcubeu se revarsă peste tot, se revarsă în toate. Apoi alegeţi virtuţile cereşti! În voi să le aşezaţi pentru totdeauna! Şi spuneţi: „Elimin din mine tot ce a fost neiubire. Elimin din mine neîncrederea, teama, uitarea, răutatea, judecata, mândria!”
Priviţi din nou către Soare! Mame de pe întreg pământul şi voi taţi, închinaţi din nou pruncul, închinaţi-vă şi voi Soarelui!"
Adela - Extrase din conferinta din 26.01.2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu