"Cel mai important lucru de conştientizat este că toate fiinţele umane
au nevoie de înţelegere. Cu toţii avem nevoie ca cineva să fie capabil
să ne asculte şi să ne înţeleagă; atunci am suferi mai puţin. Însă toată
lumea suferă şi nimeni nu vrea să asculte. Nu ştim cum să ne exprimăm
astfel încât ceilalţi să ne înţeleagă. Din cauză că suferim atât de
mult, felul în care ne exprimăm durerea îi răneşte, iar ei nu mai sunt
dispuşi să asculte.
Ascultarea este o practică foarte profundă...
Trebuie să te goleşti de toate gândurile tale. Trebuie să faci loc în
tine pentru a asculta... Mai ales când îi asculţi pe cei pe care îi
consideri a fi împotriva ta, pe cei despre care crezi că nu fac decât să
înrăutăţească situaţia.
Dar când ai capacitatea să asculţi şi să
înţelegi, celălalt începe să te asculte şi el pe tine, şi atunci ai
posibilitatea să-i vorbeşti şi tu despre suferinţa ta; şi este rândul
tău să fii vindecat."
Thich Nhat Hanh
luni, 2 decembrie 2013
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
Nevoia de a fi auzit
"Cea mai mare nevoie a omului este de a fi auzit cand striga, de a fi
ascultat cand cere, de a putea plange cand il doare, de a vorbi, de a se
mangaia si de a-si aduce aminte...“ Alecu Russo
Avem in noi o mare nevoie de a fi auziti... de mici, de la primul scancet avem nevoie de a fi ascultati, ajutati, apreciati. Ne nastem cumva ologi, fara o parte din noi, iar partea lipsa vine firesc din cel de langa noi, din cel ne aude.
Avem in noi o mare nevoie de a fi ascultati... de mici, de la primul cuvant pe care il tot repetam pana cand il stim la perfectie. Ne nastem putin surzi, nevoiasi in a primi apropiere, atingere, atentie.
Avem in noi o mare de lacrimi, de tristeti si de bucurii, care se striga in afara, curg, sapand carari spre suflet.
Avem in noi o mare de iubire, de la prima respiratie, o mare nevoie de a sta imbratisati ...
Avem in noi o mare nevoie de a fi auziti... de mici, de la primul scancet avem nevoie de a fi ascultati, ajutati, apreciati. Ne nastem cumva ologi, fara o parte din noi, iar partea lipsa vine firesc din cel de langa noi, din cel ne aude.
Avem in noi o mare nevoie de a fi ascultati... de mici, de la primul cuvant pe care il tot repetam pana cand il stim la perfectie. Ne nastem putin surzi, nevoiasi in a primi apropiere, atingere, atentie.
Avem in noi o mare de lacrimi, de tristeti si de bucurii, care se striga in afara, curg, sapand carari spre suflet.
Avem in noi o mare de iubire, de la prima respiratie, o mare nevoie de a sta imbratisati ...
sâmbătă, 19 octombrie 2013
Ingrijirea nou nascutului acasa
1. TEMPERATURA CAMEREI
- 18 - 20 grade;
- 23 grade la baie, apoi se scade treptat temperatura la 20 grade;
- aserisirea camerei se face minim de 2 ori pe zi;
- umiditatea 55 - 60 % in camera, se poate umezii aerul din incapere cu ajutorul unui vas cu apa pus pe calorifer sau pe mobila, sau cu un umidificator de camera.
- la temperatura de comfort va fi imbracat cu un body cu maneca lunga si salopeta de bumbac care se inchide pe umar, sau un body cu maneca scurta tip maieu si o salopeta cu maneca lunga;
- se evita caciulita, sosete suplimentare sau manusi, chiar daca extremitatile sunt reci, deoarece interfereaza cu procesul de autoreglare a temperaturii corpului;
- in primele luni este normal ca extremitatile sa fie reci, ceea ce nu inseamna ca ii este frig.
Ochii
- se spala cu apa curata, filtrata, sau cu ser fiziologic, cu comprese, de 2 ori pe zi;
- pana la 8 saptamani se face masaj in inghiul intern al ochilor, cu ajutorul pulpei degetului mic, pentru a favoriza deschiderea canalului lacrimal.
- se pune de doua ori pe zi, dimineata si seara, in fiecare narina cate o picatura de ser fiziologi sau apa de mare, care se incalzesc la 37 de grade (tinandu-se in mana sau intr-un vas cu apa calda);
- daca sunt secretii la nivelul nasului sau "fornaie" se pun pune de 3-4 ori pe zi sau chiar din ora in ora, si se aspira cu pompita sau daca este posibil, se sterg "muciisorii" cu betisor de ureche; dupa varsta de 2 luni se poate folosi aspiratorul nazal.
- la fiecare schimbat de scutec se spala cu APA DE LA ROBINET, fara sapun sau sampon, apoi este uscat pri ntamponare cu prosop de bumbac sau finet;
- se unge cu putin ulei de masline.
- dupa baie se sterg cu un prosop mic, subtire;
- nu se folosesc betisoare de urechi.
- pana la caderea buricului, se tamponeaza local cu compresa sterila cu alcool sanitar;
- dupa caderea buricului se tamponeaza locl respectiv cu compresa sterila cu alcool sanitar inca 10-14 zile, pana nu mai sunt secretii.
- se face preferabil seara, inainte de masa de la ora 19-20;
- in sezonul rece se poate face baie mai rar, la 2-3 zile, in sezonul cald se poate face baie zilnic.
4. DUPA SUPT
- se tine sa ragaie cel putin 5 minute;
- din cand in cand se poate sterge gurita de resturile de lapte cu ceai de anason sau de fenicul, cu o compresa sterila.
5. IGIENA GURII
- igiena gurii se face o data la 2 zile cu glicerina boraxata simpla;
- cand are ciuperca in gura se curata mai des gurita, iar mama este necesar sa se spele pe san cu apa cu bicarbonat de sodiu la nivelul sanului, intre mese, inainte de a pune copilul la san.
6. SUGHIT
- este determinat de ingurgitarea aerului in timpul subtului;
- pentru calmare se pune copilul la san.
7. COLICI
- masajul abdomenului cu ulei de masline;
- caldura pe abdomen;
- atentie la alimentatia mamei, se pot identifica alimentele care il deranjeaza pe copil.
- in primele 14 zil se tine copilul la fereasta;
- dupa 14 zile se scoate copilul pe balcon si afara, treptat, la inceput cate 15 minute, apoi progresiv se creste intervalul de timp;
- la 6 saptamani se poate tine copilul afara 1 - 2 ore, de 2 ori pe zi, dimineata si seara.
9. MASAJUL COPILULUI
- masajul copilului se face atat timp cat copilului ii face placere;
- se foloseste ulei de masline sau de migdale sau de susan;
- miscarile se recomanda sa fie fine, dinspre inima spre extremitatile corpului, pentru a relaxa copilul.
ALAPTARE LA CERERE!
miercuri, 16 octombrie 2013
Alimentatia copilului cu gastro-enterocolita acuta
Alimente permise:
lapte praf delactozat
branzeturi neafumate
supa de zarzavat usor sarata
pilaf de orez cu legume
pireuri de legume
hrisca
paste integrale
banane
mar copt
biscuiti simpli
grisine
paine neagra sau graham
ceai neindulcit de menta
apa
Alimente interzise:
grasimi animale
prajeli
lapte
iaurt
miere
cereale
legume (rosii, castraveti, ridichi)
cartofi
cipsuri-uri, snaks-uri
cacao
ciocolata
bauturi carbogazoase
portocale, pere, prune, kiwi, stafide, rodie (fructe crude)
dulceata, gem
varza
fasole, mazare, soia, linte
miere, zaharina, fructoza, zaharoza, aspartam sau alti indulcitori
lapte praf delactozat
branzeturi neafumate
supa de zarzavat usor sarata
pilaf de orez cu legume
pireuri de legume
hrisca
paste integrale
banane
mar copt
biscuiti simpli
grisine
paine neagra sau graham
ceai neindulcit de menta
apa
Alimente interzise:
grasimi animale
prajeli
lapte
iaurt
miere
cereale
legume (rosii, castraveti, ridichi)
cartofi
cipsuri-uri, snaks-uri
cacao
ciocolata
bauturi carbogazoase
portocale, pere, prune, kiwi, stafide, rodie (fructe crude)
dulceata, gem
varza
fasole, mazare, soia, linte
miere, zaharina, fructoza, zaharoza, aspartam sau alti indulcitori
marți, 15 octombrie 2013
Recuperare, relaxare si rasfat la Baita, 1-3 noiembrie 2013
O initiativa minunata intr-un loc de vis!
Cazarea, masa si sucurile bio la pensiunea Meander.
Gimnastica, terapiile si serile de meditatii cu 3 terapeuti din Cluj-Napoca!
Va asteptam!
miercuri, 25 septembrie 2013
COPIII si MASSMEDIA - Dimitri Christakis
O emisiune frumoasa cu Dimitri Christakis, parinte, pediatru si cercetator a carui descoperiri personale ne vor ajuta sa identificam timpul de expunere optim pentru copii la media.
sâmbătă, 14 septembrie 2013
You Raise Me Up - Tu ma ridici
"Una dintre cele mai frumoase melodii compuse vreodata, cantata de una dintre cele mai frumoase voci vreodat." (Crenguta)
Datorita comentariului anonim, am aflat si originalul, absolut inaltator! Westlife cu compozitorii Secret Garden - You Raise Me Up (la Nobel Peace Price Concert 2005).
Datorita comentariului anonim, am aflat si originalul, absolut inaltator! Westlife cu compozitorii Secret Garden - You Raise Me Up (la Nobel Peace Price Concert 2005).
miercuri, 11 septembrie 2013
Masajul bebelusului
Hai sa ne jucam impreuna cu copiii!
De multe ori parintii sau cei ce ingrijesc copiii, au o retinere in a face masaj copilului si au nevoie de confirmari din partea specialistilor privind rolul benefic al masajului.
Masajul este un joc placut pe care parintele il poate alege cat de des doreste. Cand sunt mici si inca nu vorbesc, copiii comunica foarte frumos cu ochisorii, cu mainile si picioarele, cu toata fiinta lor, de aceea putem spune ca masajul este o cale de comunicare cu rolul de a creste apropierea dintre cel care maseaza si cel masat.
Pentru bebelusi, masajul aduce momente de mare bucurie. Variaza de la bebelus la bebelus timpul de masaj, unora le place 5 minute, altii se bucura si de 30 de minute de masaj. Atingerea este cel mai important mod de comunicare al bebelusului pana la dezvoltarea completa a tuturor simturilor.
Rolul masajului copilului:
Putem alege in cazul bebelusului chiar masa pe care il imbracam, iar la copii mari masajul se poate face pe pat sau pe o saltea pe jos. Folosim o suprafata curata, pe care intindem un cearceaf curat.
Pregatim, in caz de nevoie, un prosop moale sau o patura usoara, cu care sa invelim copilul in caz de nevoie. Sunt momente in timpul masajului cand poate apare o senzatie de racoare cand acoperirea cu prosop sau patura face minuni.
Incaperea in care are loc masajul sa fie aerisita in prealabil si sa aiba o temperatura de 20-22°С.
Cand facem masajul?
Masajul se efectueaza la minim o ora de la masa.
Masajul nu se efectueaza inainte de culcare.
Contraindicatii pentru masajul copilului
De multe ori parintii sau cei ce ingrijesc copiii, au o retinere in a face masaj copilului si au nevoie de confirmari din partea specialistilor privind rolul benefic al masajului.
Masajul este un joc placut pe care parintele il poate alege cat de des doreste. Cand sunt mici si inca nu vorbesc, copiii comunica foarte frumos cu ochisorii, cu mainile si picioarele, cu toata fiinta lor, de aceea putem spune ca masajul este o cale de comunicare cu rolul de a creste apropierea dintre cel care maseaza si cel masat.
Pentru bebelusi, masajul aduce momente de mare bucurie. Variaza de la bebelus la bebelus timpul de masaj, unora le place 5 minute, altii se bucura si de 30 de minute de masaj. Atingerea este cel mai important mod de comunicare al bebelusului pana la dezvoltarea completa a tuturor simturilor.
Rolul masajului copilului:
- linisteste, calmeaza
- relaxeaza sistemul muscular
- creste mobilitatea articulatiilor
- stimuleaza sistemul circulator
- stimuleaza digestia
- imbunatateste functia pulmonara
- creste flexibilitatea si elasticitatea pielii
- are efect analgezic puternic
- regleaza pofta de mancare
- ofera copilului sentimentul de siguranta, de comfort interior si de incredere in fortele propri
- masajul se poate realiza pe corpul imbracat comod;
- masajul se poate realiza pe corpul dezbracat, intins comod pe pat, si manevrele se pot face cu ulei bio gras (de masline, de struguri, de susan); in uleiul gras de masaj se poate adauga ulei esential de lamaie sau lavanda, in functie de ce alege copilul (ii dam sa miroase sticluta si care o alege el, aceea o vom folosi);
Putem alege in cazul bebelusului chiar masa pe care il imbracam, iar la copii mari masajul se poate face pe pat sau pe o saltea pe jos. Folosim o suprafata curata, pe care intindem un cearceaf curat.
Pregatim, in caz de nevoie, un prosop moale sau o patura usoara, cu care sa invelim copilul in caz de nevoie. Sunt momente in timpul masajului cand poate apare o senzatie de racoare cand acoperirea cu prosop sau patura face minuni.
Incaperea in care are loc masajul sa fie aerisita in prealabil si sa aiba o temperatura de 20-22°С.
Cand facem masajul?
Masajul se efectueaza la minim o ora de la masa.
Masajul nu se efectueaza inainte de culcare.
Contraindicatii pentru masajul copilului
- Masajul este contraindicat:
- in toate bolile acute febrile, purulente
- in leziuni inflamatorii acute ale pielii,tesutului subcutanat, ganglionilor limfatici, tesutului muscular (eczeme, pemfigus, impetigo, limfadenita, celulită, osteomielita s.a.)
- in boli care implica fragilitate osoasă şi sensibilitate, cu rahitism
- in tuberculoza oaselor şi articulațiilor,
- in defecte congenitale cardiace
- in hernii ombilicale mari, femurale, inghinale
Varsta copilului
Masajul se poate efectua la orice vîrstă, din momentul nasterii.
Masajul se poate efectua la orice vîrstă, din momentul nasterii.
Intre 0 - 6 luni masajul se face foarte usor, bland.
După 6 luni se poate lucra prin masaj grupuri de mușchi (de exemplu ai gatului, ai spatelui etc.).
Intre 9 - 12 luni masajul poate fi orientat pe intarirea muschilor picioarelor si ai abdomenului, pentru a ajuta mersul.
Comunicarea in timpul masajului
Masajul este o metoda de comunicare non verbala, dar folosirea cuvintelor sporeste inzecit valoarea lui. Este recomandat ca sa anuntam fiecare miscare copilului inainte de a o face. De exemplu: "mama va masa abdomenul, te rog sa stai intins pe spate", "acum te rog sa te intorci pe burta si mama te va masa pe spate" etc. Tonul vocii sa fie calm, linistit pentru a constribui constructiv la relaxarea copilului.
sâmbătă, 31 august 2013
Interviu de poveste cu Sorina Opreanu
Va aduc in dar un interviu de poveste cu o femeie deosebita, pe care sper sa o indragiti si voi si sa aveti ocazia sa o intalniti, acum ca s-a stabilit in Romania, din nou, acasa.
Mama in era varsatorului: Sorina, spune-ne cate ceva despre tine: unde te-ai nascut, pe unde ai trait, ce scoli ai urmat in viata?
Sorina Oprean: M-am nascut la Bucuresti si am locuit aici pana in 1990 cand am plecat in Spania. Acolo l-am cunoscut pe sotul meu si am stat 21 de ani in diferite orase spaniole. Si copiii nostri tot acolo s-au nascut si si-au petrecut copilaria.
Cand eram in Romania am inceput facultatea de Arhitectura, dar nu am apucat sa o termin. In Spania, la putin timp dupa nasterea copiilor, am intrat intr-un cor amator si am inceput sa iau lectii de canto. Si acum inca mai invat si dau examene printr-un sistem englezesc.
Mama in era varsatorului: Despre familia ta ne poti spune cateva cuvinte?
Sorina Oprean: Parintii mei au fost destul de prezenti in educatia noastra - mai ales mama - poate si din cauza asta consider ca educatia mea s-a facut mai mult acasa, pana la urma. De la tatal meu, in mod curios, am mostenit acest nonconformism de care sunt "acuzata" uneori; un nonconformism pe care el nu a dorit sa ni-l transmita mie si sorei mele, dar l-am trait zi de zi de cand ne-am nascut.
Asa incat cand l-am cunoscut pe sotul meu eu aveam oarecum caracterul format - am invatat foarte multe si de la el - si ne-am completat reciproc, am descoperit cand s-au nascut copiii ca aveam ideile clare in ceea ce priveste educatia lor. Vreau sa spun ca amandorura ne placea sa fim calmi si rabdatori cu copiii, si ne era clar ca nu doream o educatie agresiva, coercitiva pentru ei.
Mama in era varsatorului: Ai nascut natural? Ti-ai alaptat copiii?
Sorina Oprean: Da, am nascut natural, prima para la spital unde experienta a fost foarte neplacuta si destul de negativa. Personalul sanitar si in general spitalul nu sunt pregatiti sa satisfaca necesitatile viitoarelor mame, ei isi urmeaza propriul lor protocol fara a tine cont de natura fiziologica a procesului de nastere, de unde apoi apar intotdeauna complicatii. In cazul meu a fost nevoie de forceps, din fericire, nu s-a intamplat nimic altceva mai grav.
A doua oara am nascut acasa, la domiciliu. M-a asistat un mamos (nu medic, ci asistent cu pregatire speciala la scoala de moase) si nasterea a fost minunata.
Da, i-am alaptat timp de 4 ani si jumatate, o experienta extraordinara si foarte benefica pentru toti si pe termen scurt, dar si lung.
Mama in era varsatorului: Cine a fost cu ideea de a nu da copiii la scoala de stat? Sorina Oprean: Eu. Am citit intr-o revista la un moment dat despre o organizatie in Spania care se numea "Crestem fara scoala" si asa am aflat ca unii parinti isi invata copiii acasa. Ai mei aveau 4 si 2 ani, respectiv, in perioada aceea si eu, care deja ma gandeam cu groaza la ziua in care va trebui sa ii duc la scoala (in Spania varsta considerata "obligatorie" este la 6 ani) am fost extrem de interesata de aceasta optiune. Am intrat in contact cu organizatia respectiva si am inceput sa ma documentez, sa citesc, sa caut alte familii, i-am vorbit sotului meu de aceasta idee si el, desi usor reticent, nu a respins-o, s-a aratat de acord sa ne informam si sa incercam, lucru pentru care nu ii pot multumi indeajuns: faptul ca mi-a dat un vot de incredere si ca m-a sprijinit in aceasta alegere pentru mine a fost extrem de important atunci.
Mama in era varsatorului: Cum este o zi din viata voastra alaturi de copii, Sorina?
Sorina Oprean: Nu stiu cum sa o descriu, e viata noastra de zi cu zi, copiii au deja propria lor disciplina si isi vad de treaba de multe ori fara sa intervenim noi, dar exista si momente in care ii mai stimulam ori eu, ori tatal lor; sunt inca dependenti de noi - acum au 18 si 16 ani, respectiv - si e normal sa ne ocupam inca destul de activ de ei. Insa evident sunt foarte autonomi din multe puncte de vedere.
Vorbim mult impreuna, ne povestim una si alta, explicam, pregatim diferite activitati casnice, iesim ca sa vizitam sau sa ne plimbam; pe de alta parte si ei, ca tinerii, si noi, parintii, iesim mult separat, fiecare la activitatile preferate (concerte, cinema, plimbari, o iesire cu prietenii). Isi petrec si mult timp singuri - normal la varsta asta, pe de alta parte - dar cand simt nevoia ne cauta, noi suntem intotdeauna alaturi la cerere.
Mama in era varsatorului: Ai avut timp sa lucrezi sau te-ai dedicat educatiei copiilor? Sorina Oprean: Inainte de a se naste copiii am lucrat in mod ocazional, o data la o tipografie la sectia de machetare, in alta ocazie ca secretara si organizatoare pentru un turneu al orchestrei unde lucra sotul meu, dar cand s-au nascut copiii a fost mult mai practic sa stau cu ei si sa ma ocup de cresterea si educatia lor. Ne-am descurcat foarte bine asa, iar dupa cativa ani, cand mai crescusera, am avut timp sa mai lucrez si de acasa, ca traducatoare. In 2003 am infiintat impreuna cu alti parinti asociatia de parinti HS Asociación para la Libre Educación in Spania unde am fost activa si in directiva si ca presedinta.
Acum sunt profesoara la un curs on-line de Pedagogia Alba in Spania si ma ocup in general cu raspandirea acestui curent inovator in pedagogia actuala.
Mama in era varsatorului: Cum te-ai pregatit pentru a face scoala acasa cu copiii?
Sorina Oprean: Of, m-am pregatit tare mult la inceput chiar dinainte de a se naste, chiar daca nu stiam atunci ca ii vom educa acasa: am cumparat carti, si din Romania, si din Spania, si eram deja hotarata sa ma ocup foarte mult de fiecare manual in parte impreuna cu ei…. pana cand am vazut ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ!! Am renuntat la orice incercare de a conduce procesul lor de invatare si m-am lasat dusa de instinct: asta a fost cea mai buna pregatire pe care am avut-o.
Copiii au propriul lor mod de a creste si a se dezvolta, de a asimila cunostinte si a invata, si cand mi-am dat seama in mod instinctiv ca e mai bine sa respect acest proces am renuntat la toate ideile mele coercitive invatate in copilarie. A invata e un proces viu, biologic, nu e un mecanism previzibil. Sunt implicate multe elemente: emotii, memorie, hormoni, intelegere, timp si odihna, activitati, joc, explorare. Toate acestea fac ca procesul invatarii sa fie plin de succes sau nu, nu e ceva masurabil si nici previzibil. Important e respectul pentru desfasurarea lui, oricum ar avea loc, si pe de alta parte, sprijinul inconditional al parintilor. Am cunoscut cazuri de copii cu dislexie - gresit considerata o "boala" - care invatau minunat si cu mult spor o data ce se recunostea felul lor de a invata, foarte diferit de cel cu care suntem obisnuiti de educatia conventionala, si o data ce era sprijinit si alimentat de catre parinti si profesori.
Mama in era varsatorului: Cum este privita educatia acasa in alte tari?
Sorina Oprean: Depinde de tari. In tarile anglo-saxone e ceva normal, desi este vorba totusi de o minoritate. In alte tari incepe cu respingerea totala - Germania - pana la acceptarea ca pe ceva oarecum ciudat, dar in limitele "normalului", cum ar fi in Spania sau in Romania.
Mama in era varsatorului: De ce te-ai intors in Romania? Ce ne-ai adus de departe? Ce este pedagogia alba?
Sorina Oprean: Am venit in Romania in urma dorintei sotului meu care visa de mult sa cunoasca mai bine tara. Am tot venit in vacante, dar nu aveam timp niciodata sa stam mai mult de o luna. Sotul meu s-a pensionat de curand si a dorit sa petreaca mai mult timp aici. Insa nu era viabil din punct de vedere economic sa intretinem doua case (una in Spania si alta in Romania) asa ca pana la urma am facut "saltul" si am luat decizia sa ne mutam aici.
Pedagogia Alba e un program de coaching educational care isi are originea in Spania in care colegii mei si eu dorim sa impartasim tot ceea ce am invatat si aplicat de-a lungul multor ani de experienta ca parinti homeschooling, profesori, comunicatori si formatori. E un proiect global de lunga durata cu care dorim sa contribuim la schimbarea indispensabila in educatia copiilor bazandu-ne pe respectul fata de ritmurile lor maturative, fata de emotiile lor si fata de invatarea creativa ce ne este proprie ca specie.
Mama in era varsatorului: Ce inseamna HS? Ce inseamna US?
Sorina Oprean: Homeschooling, tradus in mod literal, inseamna Scolire acasa. Unschooling inseamna Nescolire. Tin insa sa precizez ca in literatura de specialitate anglo-saxona s-a impamantenit de mult termenul Home Education sau Home-based Education, caci multi parinti nu se identifica nici cu Scolirea acasa (caci nu folosesc structura scolara conventionala), nici cu Nescolirea (caci totusi au o structura oarecum organizata). Din aceasta cauza folosesc si eu mult expresia "educatia acasa".
Scolirea acasa presupune urmarea unei programe scolare, dar acasa.
Nescolirea e un proces mai liber, se urmeaza in mod exclusiv procesele de maturizare cognitiva si interesele copilului. In engleza au si alta expresie pentru a defini aceasta optiune, Child centered Education, Educatie centrata pe copil. E o educatie foarte naturala, foarte apropiata de necesitatile noastre reale ca si fiinte umane si mamifere. E bazata pe conversatie intre adulti si copii, pe joaca si odihna multa, pe explorare, si pe intrebari (copiii) si raspunsuri (adultii). Nu exista raspunsuri fixe, nu exista materii, totul se invata in mod transversal si paralel, ideile sunt interconectate conform "efectului Medici" si se asimileaza mult mai usor si mai trainic.
Mama in era varsatorului: Esti multumita de cum s-au dezvoltat copiii tai? Ei sunt multumiti?
Sorina Oprean: Da, suntem toti multumiti!
Mama in era varsatorului: Ce calitati ar fi bine sa isi dezvolte un parinte care face HS cu copiii?
Sorina Oprean: Respectul si rabdarea. Acceptarea ca nu le stim pe toate, nu avem raspunsuri pentru tot ce exista pe lumea asta si ca putem sa le cautam impreuna cu copiii.
Mama in era varsatorului: Ce sfaturi ai pentru parintii care isi doresc sa faca HS sau care au inceput HS in Romania?
Sorina Oprean: Sa incerce sa vada in copiii lor niste maestri, niste indrumatori. Copiii sunt indrumatori, numai tinand cont de reactiile lor si deja poti deveni un profesor excelent, nu numai pentru copiii tai, pentru oricine!
Reactia unui copil la ceea ce ii povestesti sau ii explici e un feedback imbatabil.
Multumesc mult, Sorina, ca ti-ai deschis sufletul in fata noastra! Dumnezeu sa iti binecuvanteze pasii si in continuare!
miercuri, 28 august 2013
La mijloc de codru des - Mihai Eminescu
La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniş,
La voiosul luminiş,
Luminiş de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Şi de lună şi de soare
Şi de păsări călătoare,
Şi de lună şi de stele
Şi de zbor de rândurele
Şi de chipul dragei mele.
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniş,
La voiosul luminiş,
Luminiş de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Şi de lună şi de soare
Şi de păsări călătoare,
Şi de lună şi de stele
Şi de zbor de rândurele
Şi de chipul dragei mele.
marți, 27 august 2013
duminică, 25 august 2013
Un blog al unei familii libere...
Va recomand un blog al unei familii frumoase, care isi creste copiii urmand principiile unschooling ului:
http://sorinaopreans.wordpress.com
Am bucuria sa va redau cateva citate de pe blog:
"Sa nu ne lasam intimidati de propriile noastre greseli, nici de ce spun cei din jur, sa fim consecventi si sa luam eventual exemplu de la proprii nostri bebelusi cand invata sa mearga: cad o data, de doua ori, de noua ori, plang, au nevoie sa fie consolati sau nu, se tin de mobile si de pereti… dar continua cu tenacitate sa se ridice iar si iar, si invata sa mearga in ciuda cazaturilor. "
"Ca sa rezum: negociati cu copiii si, mai ales, lasati-i sa fie ei insisi. Dialogul calm, rabdarea si acceptarea anumitor alegeri facute de ei sunt cheia succesului pentru o educatie respectuoasa si fara conflicte inutile. Sa nu ma intelegeti gresit, si conflictele sunt pozitive, mai ales cand se face un bilant si se trag concluziile corespunzatoare dupa ele; dar toti suntem de acord ca a trai intr-o stare perpetua de conflict e daunator pentru sanatatea personala si cea familiala. Asa incat ideal ar fi ca starile de conflict sa fie evitate pe cat posibil prin negociere si dialog si prin incercarea de a intelege punctul de vedere al copilului. Adultul are multe resurse emotionale si rationale pentru a intelege motivele copiilor; copiii inca invata si au mai putina flexibilitate. Tocmai pentru ca noi, ca parinti, suntem intelegatori si respectuosi, ii va invata si pe ei sa fie la fel cand vor mai creste."
"Da, raspunsurile imediate sunt primordiale pentru copii, orice varsta ar avea. Nu au rabdare si nu vor invata sa o aiba decat cand maturizarea lor cognitiva si biologica va fi mai avansata. Evident ca pentru un bebelus – un pui de mamifer – raspunsul imediat al mamei cand el plange e important din punctul de vedere al supravietuirii si faptul ca noi traim acum intr-o societate urbanizata nu inseamna nimic pentru el caci nu are mijloace de a rationaliza ceea ce i se intampla, nu cunoaste nimic din universul in 3D in care tocmai a aterizat (si ii vor trebui ani buni ca sa invete cate ceva).
Nu exista manipulare la un copil – decat daca parintii sunt niste manipulatori si el invata de la ei acest comportament – si nu exista sa planga pentru niste capricii, ci pentru nevoi reale. Daca il doare ceva, plange, daca ii e dor de mamica lui, plange, daca se simte nedreptatit, plange. Si cunosc si adulti care reactioneaza asa pentru aceste motive si nu e nimic rau in asta, e firesc. Evident, un copil defineste altfel o nevoie decat un adult. Mi-aduc aminte si acum cat caz am facut cand eram mica, intr-o calatorie cu masina cu ai mei, ca imi era sete – chiar imi era o sete teribila – si am plans sa oprim masina ca sa cautam apa, iar ai mei au definit situatia ca “un capriciu al fetei” si bineinteles ca nici nu m-au luat in seama; marturisesc ca m-am simtit si nedreptatita si efectiv deranjata si jignita de felul in care parintii mei au distorsionat ceea ce pentru mine era o nevoie reala. Problema a fost mai tarziu cand mi-am dat seama la ce nivel inferior era autostima mea tocmai pentru ca fusesera neglijate si nevoile si opiniile mele ca individ."
vineri, 16 august 2013
Renasterea mamei
Am adus pe lume un copil. Am devenit mai puternica interior. Am crescut.
Am mai adus pe lume un copil. Am devenit mai puternica interior. Am mai crescut.
Am repetat o vreme mecanic ca nimic nu s-a schimbat. Apoi cuvintele au depasit mecanica, logica, controlul si mama interioara s-a nascut, ca un vulcan, ca un lotus.
Au venit multi si mi-au spus cum sa imi cresc copiii. Culmea, aveau si ei copii... nefericiti, agitati... dar insistau in a se asigura ca si copiii mei, ai vecinilor, prietenilor, rudelor lor sa fie la fel cu ai lor: ingrijiti, "adaptati", "integrati social".
Dupa multa tacere tacuta s-a trezit iubirea din adancuri. Iubirea de a fi. Iubirea de a crede. Iubirea de a le darui copiilor adevarata mama, aceea puternica si atat de a lor. Mama care sustine copiii, care ofera libertate de alegere, care este prezenta de cate ori este chemata...
Ce va urma? Cat va mai rascoli acesta iubire de mama fiinta mea nu stiu, acesta e inceputul...
Am mai adus pe lume un copil. Am devenit mai puternica interior. Am mai crescut.
Am repetat o vreme mecanic ca nimic nu s-a schimbat. Apoi cuvintele au depasit mecanica, logica, controlul si mama interioara s-a nascut, ca un vulcan, ca un lotus.
Au venit multi si mi-au spus cum sa imi cresc copiii. Culmea, aveau si ei copii... nefericiti, agitati... dar insistau in a se asigura ca si copiii mei, ai vecinilor, prietenilor, rudelor lor sa fie la fel cu ai lor: ingrijiti, "adaptati", "integrati social".
Dupa multa tacere tacuta s-a trezit iubirea din adancuri. Iubirea de a fi. Iubirea de a crede. Iubirea de a le darui copiilor adevarata mama, aceea puternica si atat de a lor. Mama care sustine copiii, care ofera libertate de alegere, care este prezenta de cate ori este chemata...
Ce va urma? Cat va mai rascoli acesta iubire de mama fiinta mea nu stiu, acesta e inceputul...
joi, 15 august 2013
duminică, 11 august 2013
Uleiurile esentiale si copiii
Uleiurile esentiale sunt esenta plantelor, extrase prin procedee speciale cu aparate de distilat. Uleiurile esentiale nu sunt uleiuri grase, sunt extracte volatile, care se evapora usor.
Uleiurile esentiale se extrag doar din plantele care permit extragerea esentelor. De exemplu dintre fructe, doar din citrice se poate obtine ulei esential.
Verificarea unui ulei esential se face prin proba hartiei: daca picuram ulei esential pe o hartie si ramane urma de ulei, atunci uleiul esential nu este pur.
Uleiurile esentiale se extrag doar din plantele care permit extragerea esentelor. De exemplu dintre fructe, doar din citrice se poate obtine ulei esential.
Verificarea unui ulei esential se face prin proba hartiei: daca picuram ulei esential pe o hartie si ramane urma de ulei, atunci uleiul esential nu este pur.
Pentru copii se recomanda urmatoarele uleiuri esentiale:
BUSUIOC
CEDRU
EUCALIPT
LAVANDA
LAMAIE
MENTA
TAMAIE
Aplicarea uleiurilor esentiale se face:
- pe talpa copiilor
- prin inhalare, se picura pe palma lor, ii rugam sa isi frece manutele si apoi sa inspire profund din palme
- intern prin picurarea uleiului esential in apa de baut
luni, 5 august 2013
Comunicare nonviolenta - film - Marshall Rosenberg
Nonviolent Communication - San Francisco Lecture / Workshop - Marshall Rosenberg
joi, 1 august 2013
Naşterea renăscută în viziunea lui Michel Odent
Cu permisiunea autoarei postez si aici pe blog un articol minunat, care sper sa deschida multe porti ale sufletelor!
Sursa: http://www.viata-medicala.ro/*articleID_6213-dArt.html
Autor: Dr. Maria DRAGOTĂ | 28 Decembrie 2012
Naşterea cât mai puţin traumatizantă, într-un
mediu relaxant şi familiar, chiar şi în apă, contactul imediat între mamă şi
nou-născut, alăptarea naturală precoce – sunt concepte promovate de dr. Michel Odent încă de acum jumătate
de secol şi răspândite pe tot globul. Despre acestea – în documentarul semnat
de dr. Maria Dragotă.
Majoritatea
femeilor nasc la spital, rata operaţiilor cezariene la cerere este în
creştere alarmantă, în foarte multe ţări. Naşterea a devenit din ce în
ce mai tehnicizată, mai „industrializată“. Corpul femeii este considerat
o maşină, spitalul – o fabrică, iar copilul – un produs, care trebuie
„livrat“ cât mai repede, căci doar suntem în secolul vitezei.
Intervenţiile sunt agresive: membranele rupte artificial, travaliul
indus cu perfuzii ocitocice, mama şi fătul monitorizaţi permanent. După
ce se naşte copilul, cordonul ombilical e tăiat imediat, fără a se
aştepta delivrarea placentei, nou-născutul este preluat, spălat,
înfăşat, apoi lăsat singur într-un pătuţ. Dacă s-a născut prin
cezariană, aproape sigur va „beneficia“ de biberon, în locul sânului
matern, iar în cazul fericit al unei naşteri normale, se va întâlni cu
mama sa după un timp care poate însemna câteva ore. Desigur, sunt şi
excepţii.
Ce-i de făcut? Avem exemplul practicii medicului francez Michel Odent,
care de o jumătate de secol promovează principiile sănătoase ale
naşterii, preluate şi aplicate în maternităţi din întreaga lume. Cu
acestea a avut rezultate spectaculoase la Pithiviers.
Mediul naşterii
În societăţile primitive, femeile obişnuiau să se izoleze pentru a
naşte. Singurele persoane care puteau să asiste erau mama, o mătuşă sau
altă mamă cu experienţă. Apoi, naşterea a fost tot mai socializată şi
mai controlată cultural. Mediul naşterii a rămas în cea mai mare parte
feminin, până după mijlocul secolului XX, când mai mulţi factori au dus
la masculinizarea acestuia. În primul rând, au fost instruiţi medici de
specialitate (obstetricieni, anestezişti, neonatologi), majoritatea
bărbaţi. Apoi, brusc, s-a răspândit doctrina participării tatălui la
naştere, în ţările industrializate. Şcolile de moaşe au început să
accepte elevi de sex masculin. În acelaşi timp, multe aparate
electronice sofisticate au fost introduse la locul naşterii (tehnologia
fiind un simbol masculin).
Masculinizarea mediului naşterii este principalul factor care a dus la
scăderea numărului femeilor care nasc copii numai datorită eliberării de
hormoni naturali („cocktail de hormoni ai iubirii“)? Dr. Michel Odent
sugerează că răspunsul este concentrat pe înţelegerea mai bună a
proceselor fiziologice din timpul perioadei perinatale. Este convins că
cel mai bun mediu posibil pentru naştere este acela în care nu e nimeni
în jurul femeii, ori doar o moaşă, dar cu experienţă şi tăcută, sau o doula,
percepută ca o figură maternă. Pe vremuri, moaşa era persoana care
controla evenimentul şi, de asemenea, agentul mediului cultural ce
transmitea convingeri şi ritualuri, utilizând o mare diversitate de
proceduri (dilatarea manuală a colului uterin, compresia abdomenului,
plante). Un pas important în socializarea naşterii a avut loc odată cu
naşterea la domiciliu, relativ recentă în istoria noastră. Comparaţiile
internaţionale sunt valoroase, deoarece modificarea mediului naşterii în
ţările industrializate, deşi un fenomen global, nu a avut loc simultan
şi la aceeaşi viteză. Primul loc în rândul ţărilor în care
masculinizarea a început mai devreme şi s-a dezvoltat cu viteză mare
este ocupat de SUA. La celălalt capăt al spectrului, procesul a fost
amânat în ţări precum Irlanda, Olanda, Rusia. Michel Odent afirmă că
există o asociere între masculinizarea mediului naşterii şi ratele
ridicate ale intervenţiilor obstetricale, în special operaţii cezariene.
Pentru a o interpreta, ar trebui să se ţină seama de faptul că, în
anumite medii culturale specifice, efectul inhibitor al unui mediu
masculin ar putea fi mai puternic decât în
altă parte – de exemplu, o regiune din sudul Italiei, influenţată de
culturile arabe, în care ratele operaţiei cezariene cresc vertiginos.
Putem afirma că dificultăţile la naştere sunt legate de gradul de
masculinizare a mediului? Procesul a fost iniţial o consecinţă a lipsei
de interes faţă de nevoile de bază ale femeilor aflate în travaliu şi
ale nou-născuţilor, a ignorării proceselor fiziologice. Dr. Odent
concluzionează: dacă acum o jumătate de secol s-ar fi explicat că toate
situaţiile asociate cu eliberarea de adrenalină şi cu stimularea
neocortexului tind să împiedice procesul naşterii, istoria ar fi luat o
altă direcţie; dacă ar fi fost înţeles faptul că femeia în travaliu are
nevoie să se simtă în siguranţă, dar nu observată, rolul specific al
moaşei ar fi fost mult mai uşor de interpretat şi acceptat; dacă
teoreticienii din anii ’70 ar fi ştiut că eliberarea de adrenalină este
„contagioasă“ şi că un om care îşi iubeşte soţia poate elibera hormoni
de stres la momentul nepotrivit, ar fi fost mai precauţi înainte de se
ajunge la participarea de rutină a tatălui la naştere. Dacă
obstetricienii ar fi anticipat că utilizarea monitorizării fetale
electronice continue e percepută de femeile în travaliu ca o modalitate
de a observa funcţiile corpului şi stimulează neocortexul, ar fi putut
anticipa rezultatele multor studii, ce indică faptul că efectul constant
şi semnificativ al acestor invenţii noi a fost creşterea ratelor
operaţiilor cezariene.
În contextul secolului XXI, semnele „demasculinizării“ mediului naşterii sunt deja vizibile: fenomenul doula
a luat dimensiuni globale, oferind şansa redescoperirii moaşei
autentice. Prioritatea este să reconsiderăm şi să respectăm nevoile de
bază ale femeilor în travaliu şi ale nou-născuţilor. „Demasculinizarea“
naşterii nu ar trebui să fie obiectivul principal, ci consecinţa unei
mai bune înţelegeri a proceselor fiziologice din perioada perinatală,
spune dr. Odent.
Tatăl nu trebuie să asiste la naşterea copilului său
Pentru mulţi bărbaţi, participarea la naşterea propriului copil este o
ocazie memorabilă şi emoţionantă. Cu toate acestea, dr. Michel Odent
afirmă că prezenţa tatălui la naştere poate duce la necesitatea unei
cezariene sau la travaliu mai lung, mai dureros şi mai complicat,
deoarece femeia simte anxietatea partenerului şi devine nervoasă,
încetinind producerea ocitocinei. Sosirea pe lume a copilului ar fi mai
simplă şi mai rapidă dacă femeile ar fi lăsate singure doar cu o moaşă.
Mediul ideal pentru naştere nu implică bărbaţi. În opinia specialistului
francez, prezenţa partenerului la naştere poate distruge atracţia
sexuală din cuplu şi conduce la transformarea relaţiei într-una de
prietenie sau chiar la divorţ. Unii bărbaţi ajung să sufere de un
echivalent masculin al depresiei postnatale sau chiar de tulburări
mintale după o astfel de experienţă.
Doula
Astăzi, în multe ţări, majoritatea femeilor nasc ajutate de înlocuitori
farmacologici ai hormonilor secretaţi în mod normal în travaliu, ce
blochează eliberarea substanţelor naturale şi nu au efecte
comportamentale, deoarece nu penetrează bariera hemato-encefalică (de
exemplu, anestezie epidurală, ocitocină sintetică). În plus, multe femei
aleg să nască prin cezariană. Efectele pe termen lung ale acestei
situaţii trebuie să fie luate în considerare în termeni de civilizaţie,
consideră dr. Odent. Nevoile de bază ale femeilor aflate în travaliu
sunt ignorate. În opinia sa, această lipsă de interes este acum mai mare
decât oricând, în epoca cezarienei elective. Acest fenomen nou,
dezvoltat iniţial în Italia şi în oraşele din America Latină, este
răspândit azi peste tot în lume. Un cunoscut profesor de obstetrică de
la Londra susţine că mărimea creierului uman reprezintă principala
provocare pentru procesul naşterii şi că cezariana este o soluţie
tehnologică pentru rezolvarea „conflictului dintre necesitatea de a
gândi şi cea de a alerga“. Există o lipsă de înţelegere a motivaţiei de a
studia factorii de mediu care pot facilita procesul naşterii. În acest
context, noţiunea de doula a apărut brusc şi s-a dezvoltat în Marea Britanie. În mod ideal, o doula
a dat naştere ea însăşi, fără nicio medicaţie şi fără nicio
intervenţie; este o mamă cu experienţă sau bunică. Multe femei simt
nevoia să se bazeze pe o figură maternă înainte de a naşte, în timpul
travaliului şi după. Fenomenul doula apare ca o renaştere a
profesiei de moaşă, punând în legătură femei ce aparţin mai multor
generaţii, şi este expresia nevoilor esenţiale ale femeilor gravide, ale
celor aflate în travaliu şi mamelor care alăptează. Mişcarea doula
a început în SUA, unde moaşele au dispărut aproape complet, şi a
pătruns în alte ţări, în care au supravieţuit, dar rolul lor a fost
modificat dramatic de protocoalele şi reglementările asociate cu
industrializarea naşterii.
Necesitateadoulei şi
a moaşei autentice poate fi interpretată din perspectiva fiziologiei.
Anumite situaţii, în care neocortexul – care ar trebui să fie în repaus
în timpul travaliului – se activează (de exemplu, când femeia se simte
observată) pot inhiba procesul naşterii. Aşadar, viaţa privată,
intimitatea, sentimentul de siguranţă sunt nevoi de bază ale gravidelor.
Perspectiva fiziologică ne ajută să înţelegem de ce de-a lungul
vremurilor, peste tot în lume, femeile au avut întotdeauna tendinţa de a
naşte aproape de mama lor sau de altă mamă cu experienţă ori bunică.
Figura maternă induce siguranţă, explică dr. Odent. O doula
trebuie să fie capabilă să discute despre subiecte precum ecografii,
vaccinări, să comunice informaţii de bază despre sarcină, naştere şi
alăptare, să aibă noţiuni de prim ajutor în obstetrică.
Rolul apei în travaliu
Dr. Michel Odent a introdus la Pithiviers piscine cu apă, descoperind
beneficiile acestora în travaliu. Scufundarea în apă la temperatura
corpului tinde să faciliteze procesul naşterii
Publicitate
pentru
un interval limitat de timp (una-două ore), fapt confirmat prin
observaţii clinice şi rezultatele unui studiu suedez randomizat
controlat: femeile care intră în baie la dilataţia colului de cinci
centimetri sau după au un travaliu scurt şi o nevoie redusă de
administrare de ocitocină şi analgezie epidurală. Imersia duce la o
redistribuire a volumului de sânge (spre torace), care stimulează
eliberarea de peptid natriuretic atrial. Efectul inhibitor al acestuia
asupra activităţii hipofizei posterioare este lentă. La femeia în
travaliu, efectul descris este precedat de unul analgezic, asociat cu
niveluri mai mici de hormoni de stres şi eliberare crescută de
ocitocină.
Prima
recomandare practică a doctorului Odent este de a acorda importanţă
momentului în care femeia în travaliu intră în piscină – ideal la
dilataţia colului de cinci centimetri. A doua este evitarea planificării
naşterii în apă. Femeia care a planificat astfel naşterea poate fi
prizoniera proiectului ei şi este tentată să rămână în baie în timp ce
contracţiile devin mai slabe, cu riscul de a prelungi etapele a doua şi a
treia ale travaliului. Temperatura apei trebuie să nu depăşească 37°C
(temperatura corpului mamei).
Prima oră
Prima oră este, fără îndoială, una din fazele critice în viaţa
fiecăruia din noi. Toate grupurile umane au deranjat procesele
fiziologice în acest interval de timp, prin intermediul credinţelor şi
ritualurilor. Mediile noastre culturale sunt într-o mare măsură formate
de la începutul interacţiunii mamă–nou-născut. Prima oră după naştere
poate fi privită dintr-o multitudine de perspective complementare. Dr.
Michel Odent a alcătuit un catalog al acestora, pentru a demonstra
dimensiunea reală a subiectului. Copilul trebuie să respire,
să-şi utilizeze brusc plămânii, ceea ce implică, în special, că inima
trebuie să pompeze sânge în circulaţia pulmonară. Hormonii eliberaţi de
mamă şi făt în timpul primelor două etape ale travaliului nu sunt încă
eliminaţi în timpul primei ore după naştere şi au efecte comportamentale,
roluri specifice în interacţiunea ulterioară mamă–nou-născut.
Hormonul-cheie implicat în fiziologia naşterii este ocitocina. Efectele
sale mecanice au fost bine cunoscute – stimularea contracţiilor uterine
pentru naşterea copilului şi delivrarea placentei; a celulelor
mioepiteliale ale sânului pentru reflexul de ejecţie a laptelui. Prange
şi Pedersen au demonstrat efectele comportamentale ale ocitocinei în
1979 – injectarea acesteia direct în creierul femelelor de şobolan
virgine a indus un comportament matern. Concluzia a sute de studii
efectuate ulterior: ocitocina este un hormon altruist tipic, implicat în
orice faţetă a iubirii. După naşterea copilului
şi înainte de delivrarea placentei, femeile au capacitatea de a ajunge
la cel mai înalt nivel posibil de ocitocină. Ca în orice alte
circumstanţe (de exemplu, actul sexual sau alăptarea), eliberarea de
ocitocină este foarte dependentă de factorii de mediu: este favorizată
dacă este cald (astfel încât nivelul de adrenalină să fie cât mai scăzut
posibil), dacă mama nu are nimic altceva de făcut decât să simtă
contactul cu pielea copilului şi să-l privească, fără nicio distragere a
atenţiei. În prima ore după naştere, în condiţii fiziologice, vârful de
ocitocină este asociat cu un nivel ridicat de prolactină („hormonul
maternităţii“). Aceasta este situaţia cea mai tipică pentru inducerea
dragostei faţă de copii. Ocitocina şi prolactina se completează
reciproc. În plus, estrogenii activează receptorii de ocitocină şi
prolactină. Copilul, ca şi mama, eliberează endorfine în procesul
naşterii.
Unul din
efectele eliberării adrenalinei este faptul că mama este atentă atunci
când copilul se naşte. De asemenea, copilul are propriile mecanisme de
supravieţuire şi în timpul contracţiilor puternice expulsive eliberează
hormoni proprii din familia adrenalinei. Noradrenalina permite
adaptarea la privarea de oxigen fiziologică specifică în această etapă a
naşterii: copilul este alert, cu ochii larg deschişi şi pupilele
dilatate. Contactul vizual este o caracteristică importantă de la
începutul relaţiei mamă–copil. Adrenalina şi noradrenalina au un rol
important în interacţiunea dintre mamă şi nou-născut.
Cunoştinţele actuale cu privire la efectele comportamentale ale
hormonilor implicaţi în procesul naşterii ne ajută să interpretăm
noţiunea de „perioadă sensibilă“, introdusă de etologi. Aceştia au fost
primii oameni de ştiinţă care au susţinut că, în ceea ce priveşte
ataşamentul mamă–nou-născut la păsări şi mamifere, există o perioadă
scurtă dar crucială imediat după naştere, care niciodată nu se va
repeta. Harlow a studiat, în special, procesul de ataşament între
primate. Importanţa abordării etologice este în curs de
dezvoltare, după descoperirea efectelor comportamentale ale hormonilor
implicaţi în procesul naşterii. Un studiu etologic al primei ore după
naştere la om este dificilă, deoarece procesele fiziologice sunt
perturbate de rutină. Nou-născutul este în mod natural programat să
găsească sânul şi să sugă în timpul primei ore după naştere,
iar în condiţii fiziologice mama este încă într-un anumit echilibru
hormonal, instinctiv ştie cum să ţină copilul. Apoi este loc pentru
educaţie, imitaţie şi tehnică. Cât este în uter, fătul primeşte
substanţe nutritive în mod continuu prin intermediul cordonului
ombilical. Imediat după naştere, copilul trebuie să se adapteze metabolic
la o sursă discontinuă de hrană. La naştere, copilul este steril, iar o
oră mai târziu este colonizat de milioane de germeni. Mediul germenilor
mamei îi este deja familiar şi prietenos, deoarece mama şi copilului au
aceiaşi anticorpi IgG, deci bacteriologic nou-născutul are
nevoie urgentă de a fi în contact cu o singură persoană – mama. Consumul
de colostru contribuie la stabilirea florei intestinale ideale.
În uter, fătul nu a avut posibilitatea de a experimenta diferenţele de temperatură, iar mecanismele de termoreglare
nu sunt încă mature la naştere; atenţie la cazurile de hipertermie
maternă în timpul travaliului, induse de o anestezie epidurală sau o
baie prea fierbinte. Imediat după naştere, are loc adaptarea la gravitaţie,
dintr-o dată nervul vestibular transportă la creier o multitudine de
impulsuri de la canalele semicirculare, utriculă şi saculă.
Abordarea etnologică:
cele mai multe culturi perturbă primul contact dintre mamă şi copil în
prima oră după naştere, din cauza unor credinţe (colostrul ar fi
contaminat sau dăunător pentru copil etc.) sau ritualuri: scăldat,
înfăşatul strâns, piercingul urechilor la fetiţe etc. Cu cât e mai mare
nevoia socială de agresiune şi capacitatea de a distruge viaţa, cu atât
mai intruzive sunt ritualurile şi credinţele din jurul naşterii.
Abordarea obstetricală:
în societăţile moderne, controlul cultural al naşterii este în cea mai
mare parte unul medical. Studiile prospective randomizate controlate
efectuate în maternităţi compară diferite moduri de a „gestiona“ a treia
etapă a naşterii, în care singurul obiectiv este evaluarea riscurilor
de hemoragie postpartum. Toate protocoalele de cercetare utilizează o
definiţie negativă a „conduitei expectative“ (de exemplu, neutilizarea
de droguri uterotonice şi neclamparea cordonului ombilical). Factorii
care pot facilita eliberarea de ocitocină nu sunt incluşi în protocoale.
Rezultatele acestor studii au dus la practica injectării de rutină a
substanţelor ocitocice la toate mamele, foarte devreme în travaliu.
Rolul moaşei: moaşa
autentică nu este prizoniera ghidurilor şi protocoalelor stricte, ci
protejează procesele fiziologice. Imediat după naşterea copilului,
principala preocupare este eliberarea de către mamă a unui vârf de
ocitocină, necesar pentru delivrarea în siguranţă a placentei şi pentru
relaţia cu nou-născutul. În acest stadiu, după o naştere în condiţii
fiziologice, mama este încă într-o anumită stare de conştiinţă specială,
ca şi când ar fi „pe altă planetă“, deoarece neocortexul ei este mai
mult sau mai puţin în repaus, de aceea trebuie să nu fie deranjată în
timp ce are contact vizual şi cu pielea copilului. Ea poate fi distrasă
dacă se simte observată sau ghidată, dacă cineva vorbeşte, sună
telefonul sau este aprinsă brusc lumina etc.
Sănătatea primordială
Contează cu adevărat modul în care ne-am născut şi ce se întâmplă cu
noi în prima oră după naştere? Desigur, susţine dr. Michel Odent, care,
în cadrul centrului pe care l-a înfiinţat la Londra, a colectat date din
studii pentru a susţine teoria că naşterea şi evenimentele din prima
zi au efecte profunde în viaţa fiecăruia dintre noi. Aceste studii
corelează evenimentele din „perioada primordială“, de la concepţie până
la un an de viaţă, cu evoluţia sănătăţii, socială, psihologică, fizică
de mai târziu din viaţă. Medicul francez susţine că există dovezi
ştiinţifice care explică modul în care se dezvoltă capacitatea de a
iubi, printr-o interacţiune complexă a hormonilor secretaţi în timpul
multor experienţe de dragoste şi interacţiune umană strânsă – relaţii
sexuale şi concepţie, naştere, alăptare, chiar o masă împreună cu cei
dragi. S-a dovedit că ocitocina şi vasopresina influenţează o serie de
forme de comportament social, inclusiv afilierea, agresiunea şi
reproducerea.
Naşterea ca la Pithiviers
Ce este special la naşterea la Pithiviers? O întrebare care i s-a pus
frecvent lui Michel Odent. Răspunsul este: travaliul îşi urmează cursul
fiziologic natural, femeile nasc în poziţia care le e cea mai comodă
(cel mai adesea pe vine), într-o „salle sauvage“ cu atmosferă
prietenoasă, moaşele joacă un rol important, mamele au un contact
prelungit cu copiii lor, există piscine cu apă caldă pentru relaxare
etc. Dar Pithiviers era mai mult decât suma părţilor, crede cel care a
promovat aceste concepte. Reprezenta o atitudine, credinţa în
potenţialul instinctiv al fiinţelor umane şi în cunoştinţele înnăscute
ale femeilor de a naşte. Încuraja spontaneitatea şi mai ales libertatea,
umaniza naşterea. Iar consecinţele pozitive nu au întârziat să apară şi
modelul a fost multiplicat.
Pentru a ieşi din situaţia critică în care ne găsim în domeniul
naşterii, a venit timpul să punem pe primul loc necesităţile
personajelor principale din acest proces – mama şi copilul, crede dr.
Michel Odent.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)