Desene animate - nu

Recunosc. Viata parintilor este "infinit mai usoara " de cand au aparut desenele animate. Si la propriu, si la figurat. Mai usoara pentru ca de, poate sa faca parintele un dus singur, sa citeasca o carte, sa faca curatenie rapid - neincurcat de nimeni, sa vorbeasca la telefon nestingherit... si la la figurat mai usoara, pentru ca nu mai are in acele momente copil. Pai unde e copilul? Pai e in desenele animate, mintea lui a fost "luata" de valul desenelor.

Atat de multe distractii, atat de multe distrageri, incat te intrebi unde mai este viata ta, care este alegerea ta (alegerea nu este cea oferita pe tava de reclame, aceea este o impunere)...
Au aparut muhuhulte canale cu desene animate, care functioneaza non stop, 24 de ore din 24 (nu stiu exact de ce, nu mai e la moda somnul noaptea?).Se dau CD uri cu desene pe langa cate un ziar, gratis aproape.

Ma intreb in fiecare zi de ce are o asa mare forta desenul animat, mai ales unele din ele. Acea forta care poate tine copilul / copiii departe de parinti...

Cred ca m-a deranjat recent copilul care mi-a spus: "mami cand cumperi...?". De ce e asa o enorma fascinatie pentru cumparaturi? Si mi-am amintit de cateva posturi tv de desene animate: vaaai, vai cate reclame au. Si ce reclame! Colorate, muzicale...

Hai sa alegem realitatea! Desenele animate sunt o alta realitate, desi par doar povesti, mai ales pentru copii sunt o alta realitate, care devine parte din viata lor, si ei incearca sa se introduca in acea lume paralela.

Desenele animate pentru copii sunt interesante si pentru adult... Am urmarit si eu cateva desene acum, cu ochii adultului, si am remarcat tot felul de ciudatenii:

- animalele se lovesc in cap si reinvie instantaneu;

- personajele urla si tipa, se ineaca, se lovesc in cap, cad mortal, se bat;

- secvente pline de ura si culori tenebroase (nu ca nu as intelege lupta dintre bine si rau, dar na... era prea mult si pt mine si pt copilul care era langa mine si mi-a zis, "mami, opresti, te rog?");

- gagicarela la fiecare film de desene animate;

- lipsa prezentei atmosferei familiale, a intelegerii pline de iubire (acestea apar eventual doua minute la sfarsitul fericit, cand cei doi se saruta);
- ironizarea permanenta a oamenilor, obiceiurilor etc. 
Copiii imita mult, este una din manierea in care copii invata si se devolta: imitarea. La baietei se remarca imediat gesturile de lupta din desene, violenta. La fete se remarca gagicareala si moda dupa anumite fete care apar in desenele si filmele pentru copii.
Somnul tulburat de comaruri cu schelete si tot felul de personaje verzi si negre este alt semnal de alarma.
Frica este un alt efect al desenelor animate.
Si totusi multi parinti au teama nu de desene animate, ci teama egoului: "ce va face copilul la gradinita si la scoala, cand toti copiii vor vorbi despre personaje animate pe care el nu le cunoaste?"... Incercat sa vedeti daca va fi asa, paote va fi altfel, poate copilul vostru va fi singurul dezinvolt, armonios, dornic de joaca!

Lista este in lucru... va invit sa imi spuneti ce nu va place la desenele animate!