Iata un articol interesant, menit sa rastoarne pareri pline de optimism nutritional.
Secretele murdare ale industriei de prelucrare alimentară
Articol scris de Sally Fallon
26 decembrie 2005
Articol scris de Sally Fallon
26 decembrie 2005
- partea 1 -
Acest articol se bazează pe o prezentare din luna martie 2002, făcută la Conferinţa anuală privind sănătatea consumatorilor din Canada. Acest articol a fost reactualizat şii s-au adăugat comentarii în luna martie 2011.
OAMENII ŞI-AU prELUCRAT DINTOTDEAUNA hrana, aceasta fiind o activitate specific umană. Ne gătim mâncarea, aceasta fiind un tip de prelucrare - alături de fermentare, măcinare, umectare sau deshidratare. Toate acestea reprezintă tipuri de prelucrare a produselor alimentare.
Prelucrarea tradiţională are două funcţii:
1. de a face mai multe alimente digerabile
2. de a conserva hrana pentru utilizare, atunci când produsele alimentare nu sunt disponibile cu uşurinţă.
Ne referim astfel la alimentele procesate hrănitoare, durabile, incluzând: pastramă, cârnaţi sau demodatele budinci din carne sau drob de miel sau din oaie, precum şi produse din cereale, produse lactate, murături - totul, de la vin şi băuturi spirtoase, până la condimente lacto-fermentate. Fermierii şi micii producători – brutarii, producătorii de brânzeturi, producătorii de băuturi spirtoase, morarii şi aşa mai departe - prelucrează materiile prime în produse alimentare delicioase care îşi vor păstra astfel conţinutul lor nutritiv peste mai multe luni sau chiar ani, şi totodată îşi vor păstra profiturile de la fermă şi de la comunităţile agricole de care aparţin.
Din păcate, în timpurile moderne, prelucrarea locală artizanală a fost înlocuită cu fabricarea şi prelucrarea industrială, fapt care diminuează calitatea alimentelor, în loc să le facă mai hrănitoare şi mai digerabile.
Prelucrarea industrială variază în funcţie de:
1. ingredientele folosite (zahăr, făină albă, uleiuri hidrogenate şi prelucrate, aditivi alimentari şi vitamine de sinteză),
2. tratamentul termic
3. extrudarea boabelor.
CerealeLE pentru micul dejun
Să aruncăm o privire la prelucrarea implicată de micul dejun tipic american din cereale, lapte degresat si suc de portocale. Cerealele pentru micul dejun rece sunt produse printr-un proces numit extrudare. Boabele sunt amestecate cu apă, transformate într-o substanta tulbure, apoi introduse într-un aparat denumit extruder. Boabele sunt apoi forţate să iasă printr-o mic orificiu la temperatură şi presiune ridicată, transformându-se în fulgi mici sau bucăţele rotunde în forma literei „o”. Boabele individuale care trec prin extruder se expandează pentru a produce grâu, ovăz sau orez expandat. Aceste produse sunt apoi pulverizate cu un strat alcătuit din ulei şi zahăr care glazurează cerealele pentru ca la contactul cu laptele să rămână crocante.
În cartea sa „În luptă cu giganţii industriei alimentare”, biochimist Paul Stitt descrie procesul de extrudare, în decursul căreia boabele sunt tratate cu căldură şi presiune foarte mare, şi constată că prelucrarea distruge o mare parte din nutrienţii acestora: se denaturează acizii graşi, se distrug chiar vitaminele de sinteză care se adaugă la sfârşitul procesului. Acidul amino-lizin, un nutrient esenţial, este în special afectat de procesul de extrudare.
Chiar şi cerealele vândute în cutie în magazinele alimentare naturiste, sunt fabricate folosind procedeul de extrudare. Ele se obţin cu acelaşi tip de maşini şi majoritatea în aceleaşi fabrici. Singurele "progrese" înregistrate la extrudare sunt cele cu cost redus, indiferent de modul în care procesul modifică conţinutul nutritiv al produsului.
Cu atât de multe milioane de cutii de cereale vândute în fiecare an, ar fi de aşteptat să se vadă studii publicate care să arate efectele acestor cereale pentru animale şi la om. Dar, cerealele pentru micul dejun constituie o industrie de multe miliarde de dolari, care a creat averi uriaşe pentru câţiva oameni. O cutie de cereale care conţine o cantitate infimă de cereale se vinde cu 4 sau 5 dolari într-un magazin alimentar - nu există, probabil, nici un alt produs de pe pământ cu o marjă de profit atât de mare. Aceste profituri au acoperit plăţile pentru promovare şi sponsorizările în presa mediatică, care au păstrat în mod eficient activităţile de cercetare cu privire la boabele extrudate departe de literatura de specialitate şi i-a convins pe funcţionarii de stat că nu există vreo diferenţă între un bob de grâu natural şi o cereală care a fost modificată prin procesul de extrudare.
EXPERIMENTELE PE ŞOBOLANI
Cercetările nepublicate indică faptul că procesul de extrudare transformă
proteinele din boabe în neurotoxine.
Stitt descrie un experiment, realizat în 1942 de către o companie de cereale, ale cărui documente sunt ţinute închise în dosarele companiei, în care 4 grupuri de şobolani au fost ţinuţi sub dietă1. Un grup a primit cereale simple integrale de grâu, apă, precum şi vitamine şi minerale de sinteză. Al doilea grup a primit cereale expandate (cereale extrudate), apă şi aceeaşi soluţie de nutrienţi. Celui de-al treilea grup i s-a dat apă şi zahăr alb. Al patrulea grup a primit doar apă şi substanţe nutritive sintetice. Şobolanii care au primit cereale simple integrale de grâu au trăit mai mult de un an cu această dietă. Şobolanii care nu au primit doar apă şi vitamine au trăit aproximativ două luni. Animalele supuse unei diete bazate pe zahăr alb şi apă au trăit circa o lună. Studiul a arătat că şobolanii cărora li s-au dat vitamine, apă şi atâtea cereale expandate câte şi-au dorit, au murit în două săptămâni, chiar înainte de şobolanii care nu au primit nimic de mâncare. Aceste rezultate sugerează că a fost ceva foarte toxic chiar în grâul expandat! Proteinele sunt foarte asemănătoare cu anumite toxine în structura moleculară, şi presiunea procesului de expandare poate produce schimbări chimice care transformă o cereală nutritivă într-o substanţă otrăvitoare.
Un alt experiment inedit a fost efectuat în anul 1960. Cercetătorilor de la Universitatea Michigan din Ann Arbor li s-au dat 18 şobolani de laborator. Aceştia au fost împărţiţi în 3 grupuri: un grup a primit fulgi de porumb şi apă, un al doilea grup a primit cutia de carton în care au fost livraţi fulgii de porumb şi apă; grupul de control a primit mâncare pentru şobolani şi apă. Şobolanii din grupul de control au rămas în stare bună de sănătate pe parcursul experimentului. Şobolani care au mâncat ambalajul au devenit letargici şi în cele din urmă au murit de malnutriţie. Şobolanii cărora li s-au dat fulgi de porumb şi apă au murit înainte de şobolanii care au mâncat cutia! (Primul şobolan care a mâncat cutia a murit în ziua în care a murit ultimul şobolan care a mâncat fulgi de porumb.) În plus, înainte de a muri, şobolanii care au mâncat fulgi de porumb au dezvoltat un comportament aberant, s-au bătut ântre ei, s-au muşcat reciproc şi în cele din urmă au intrat în convulsii. Autopsia a relevat disfuncţii ale pancreasului, ficatului şi rinichilor, precum şi degenerarea nervilor coloanei vertebrale, toate indicând semnele şocului insulinic2. Concluzia surprinzătoare a acestui studiu a fost că exista mai multă hrană în cutia-ambalaj decât în fulgii de porumb. Acest experiment a fost conceput ca o glumă, dar rezultatele au fost departe de a fi amuzante.
În prezent majoritatea americanilor mănâncă cereale la cutie. Deoarece acestea sunt îmbogăţite cu nutrienţi sintetici, USDA [Departamentul pentru Agricultură al S.U.A.] poate pretinde că acestea sunt la fel de sănătoase ca şi cerealele din care sunt făcute. Multe dintre aceste cereale conţin cel puţin 50 la sută din calorii sub formă de zahăr. Cele vândute în magazinele alimentare naturiste pot fi făcute din cereale integrale şi mai puţini îndulcitori. Cu toate acestea, respectivele cereale integrale extrudate sunt, probabil, mult mai periculoase decat omoloagele lor din cereale rafinate vândute în supermarket-uri, deoarece acestea au un conţinut mai ridicat de proteine, şi tocmai proteinele din aceste cereale devin toxice prin acest tip de prelucrare.
Stitt descrie un experiment, realizat în 1942 de către o companie de cereale, ale cărui documente sunt ţinute închise în dosarele companiei, în care 4 grupuri de şobolani au fost ţinuţi sub dietă1. Un grup a primit cereale simple integrale de grâu, apă, precum şi vitamine şi minerale de sinteză. Al doilea grup a primit cereale expandate (cereale extrudate), apă şi aceeaşi soluţie de nutrienţi. Celui de-al treilea grup i s-a dat apă şi zahăr alb. Al patrulea grup a primit doar apă şi substanţe nutritive sintetice. Şobolanii care au primit cereale simple integrale de grâu au trăit mai mult de un an cu această dietă. Şobolanii care nu au primit doar apă şi vitamine au trăit aproximativ două luni. Animalele supuse unei diete bazate pe zahăr alb şi apă au trăit circa o lună. Studiul a arătat că şobolanii cărora li s-au dat vitamine, apă şi atâtea cereale expandate câte şi-au dorit, au murit în două săptămâni, chiar înainte de şobolanii care nu au primit nimic de mâncare. Aceste rezultate sugerează că a fost ceva foarte toxic chiar în grâul expandat! Proteinele sunt foarte asemănătoare cu anumite toxine în structura moleculară, şi presiunea procesului de expandare poate produce schimbări chimice care transformă o cereală nutritivă într-o substanţă otrăvitoare.
Un alt experiment inedit a fost efectuat în anul 1960. Cercetătorilor de la Universitatea Michigan din Ann Arbor li s-au dat 18 şobolani de laborator. Aceştia au fost împărţiţi în 3 grupuri: un grup a primit fulgi de porumb şi apă, un al doilea grup a primit cutia de carton în care au fost livraţi fulgii de porumb şi apă; grupul de control a primit mâncare pentru şobolani şi apă. Şobolanii din grupul de control au rămas în stare bună de sănătate pe parcursul experimentului. Şobolani care au mâncat ambalajul au devenit letargici şi în cele din urmă au murit de malnutriţie. Şobolanii cărora li s-au dat fulgi de porumb şi apă au murit înainte de şobolanii care au mâncat cutia! (Primul şobolan care a mâncat cutia a murit în ziua în care a murit ultimul şobolan care a mâncat fulgi de porumb.) În plus, înainte de a muri, şobolanii care au mâncat fulgi de porumb au dezvoltat un comportament aberant, s-au bătut ântre ei, s-au muşcat reciproc şi în cele din urmă au intrat în convulsii. Autopsia a relevat disfuncţii ale pancreasului, ficatului şi rinichilor, precum şi degenerarea nervilor coloanei vertebrale, toate indicând semnele şocului insulinic2. Concluzia surprinzătoare a acestui studiu a fost că exista mai multă hrană în cutia-ambalaj decât în fulgii de porumb. Acest experiment a fost conceput ca o glumă, dar rezultatele au fost departe de a fi amuzante.
În prezent majoritatea americanilor mănâncă cereale la cutie. Deoarece acestea sunt îmbogăţite cu nutrienţi sintetici, USDA [Departamentul pentru Agricultură al S.U.A.] poate pretinde că acestea sunt la fel de sănătoase ca şi cerealele din care sunt făcute. Multe dintre aceste cereale conţin cel puţin 50 la sută din calorii sub formă de zahăr. Cele vândute în magazinele alimentare naturiste pot fi făcute din cereale integrale şi mai puţini îndulcitori. Cu toate acestea, respectivele cereale integrale extrudate sunt, probabil, mult mai periculoase decat omoloagele lor din cereale rafinate vândute în supermarket-uri, deoarece acestea au un conţinut mai ridicat de proteine, şi tocmai proteinele din aceste cereale devin toxice prin acest tip de prelucrare.
PROCEDEUL de EXTRUDARE
Când se prelucrează cerealele în extruder, se alterează structura proteinelor.
Zeina, care cuprinde majoritatea proteinelor din porumb, este localizată în organitele sferice numite organisme
proteinice. Literatura de specialitate nu conţine niciun studiu privind cerealele
extrudate, care să investigheze modificările din organismul proteinic, formarea
sau eliberarea de alfa-zeine încapsulate ca urmare a procedeului de extrudare3. Cercetătorii au descoperit că
în timpul extrudării, organismele proteinice sunt complet distruse şi alfa –zeinele sunt dispersate. Rezultatele
sugerează că zeinele din fulgii de porumb nu se limitează la organismele
proteinice rigide, ci pot interacţiona între ele sau cu alte
componente ale sistemului, formând compuşi noi, care sunt străini faţă de
corpul uman. Procesul de extrudare descompune organitele şi dispersează
proteinele, care devin apoi toxice. Atunci când proteinele sunt perturbate în
acest mod, sistemul nervos poate fi afectat negativ, aşa cum indică experimentul
cu fulgii de porumb.
Terciul de ovăz
tradiţional
Există o singură
modalitate de a scoate din afaceri aceste companii, respectiv prin a nu le
consuma alimentele. Deci, ce aveţi de gând să serviţi pentru micul dejun în loc
de Cereale integrale de firma sau de fulgi de
porumb?
În ceea ce priveşte cerealele, terciurile de modă veche realizate din cereale neextrudate constituie o hrană excelentă la un preţ economic. Cereale, cum ar fi ovăzul, ar trebui să fie tăiate sau întinse bine şi apoi înmuiate peste noapte la cald într-un mediu cald, acid, pentru a neutraliza mulţii anti-nutrienţi care se găsesc întîmplător în mod natural în cereale, cum ar fi taninuri iritanţi, inhibitori de enzime care blochează digestia şi acid fitic care blochează mineralele. Acest tratament poate, de asemenea, distruge uşor proteinele complexe din cereale. Înmuiaţi câteva boabe de cereale în apă caldă, adăugând o lingură de substanţă acidă, cum ar fi suc de lămâie sau oţet. În dimineaţa următoare, cerealele se vor putea găti în doar câteva minute. Este cel mai bine să mîncaţi terci de cereale cu apa, ceai sau lapte de cereale, cum făceau bunicii noştri. Fără vitaminele liposolubile A, D şi K2, nu puteţi absorbi mineralele din alimente.
Bibliografie:
1. Paul A. Stitt, Fighting the Food Giants[Luptând cu giganţii din alimentaţia publică], Manitowoc, WI: Natural Press, 1993.
2. Personal communication [Comunicarea personală], Loren Zanier.
3. Cereal Chemistry[Chimia cerealelor], American Association of Cereal Chemists, Mar/Apr 1998 V 75 (2) paragrafele 217-221.
În ceea ce priveşte cerealele, terciurile de modă veche realizate din cereale neextrudate constituie o hrană excelentă la un preţ economic. Cereale, cum ar fi ovăzul, ar trebui să fie tăiate sau întinse bine şi apoi înmuiate peste noapte la cald într-un mediu cald, acid, pentru a neutraliza mulţii anti-nutrienţi care se găsesc întîmplător în mod natural în cereale, cum ar fi taninuri iritanţi, inhibitori de enzime care blochează digestia şi acid fitic care blochează mineralele. Acest tratament poate, de asemenea, distruge uşor proteinele complexe din cereale. Înmuiaţi câteva boabe de cereale în apă caldă, adăugând o lingură de substanţă acidă, cum ar fi suc de lămâie sau oţet. În dimineaţa următoare, cerealele se vor putea găti în doar câteva minute. Este cel mai bine să mîncaţi terci de cereale cu apa, ceai sau lapte de cereale, cum făceau bunicii noştri. Fără vitaminele liposolubile A, D şi K2, nu puteţi absorbi mineralele din alimente.
Bibliografie:
1. Paul A. Stitt, Fighting the Food Giants[Luptând cu giganţii din alimentaţia publică], Manitowoc, WI: Natural Press, 1993.
2. Personal communication [Comunicarea personală], Loren Zanier.
3. Cereal Chemistry[Chimia cerealelor], American Association of Cereal Chemists, Mar/Apr 1998 V 75 (2) paragrafele 217-221.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu